Ce legătură are graba cu lungimea vieții noastre? ”Cu cât reducem viteza, cu atât viaţa va fi trăită în ritmul său natural”

foto: DesktopWalls

După cum ştim cu toţii, trăim într-o continuă schimbare şi toate se petrec foarte repede, atât de repede că uneori, nici nu ne dăm seama când trec anii. Nu mai realizăm ce e bine şi ce nu, alegerile noastre sunt pripite, condiţionate întotdeauna de aşa-zisele priorităţi. În asemenea viteză, nu ştim dacă ceea ce numim noi „priorităţi” constituie într-adevăr priorităţi pentru noi.

Suntem într-o continuă schimbare

Da, ne schimbăm mereu, noi cei de azi nu mai suntem cei de ieri, iar această transformare ne face să ne schimbăm pasul. Ne grăbim când mâncăm, ne grăbim când lucrăm, ne grăbim când suntem cu familia. Ne sărutăm copiii în fugă şi le vorbim în grabă.

Nimic nu ne mai poate opri, de parcă am fi în maraton. Dar toate astea unde credeţi că ne vor duce în final? Ne îndepărtăm încet-încet de menirea noastră şi ne trăim viaţa între două decizii luate în pripă, fără să ne întrebăm dacă acest ritm intră sau nu în programul nostru divin.

Bineînţeles că nu intră şi această fugă continuă ne va distruge sufletele. Ne neglijăm complet sentimentele şi punem preţ pe lucruri, pe bani, pe funcţii, uitând să apreciem o floare sau un răsărit de Soare.

Toată această tevatură ne va micşora din măreţia cu care am fost înzestraţi, tot ce ne-a fost dăruit se ascunde în spatele unei vieţi lipsite de sens şi apoi ne întrebăm de ce apar atâtea boli, mai cu seamă cele psihice.

Când se depăşeşte pragul de adaptare la acest ritm, sufletul îşi cere drepturile şi ne impune să reducem viteza cu care ne trăim viaţa. Dacă nu înţelegem de bunăvoie, intervin blocajele şi apoi bolile.

Cu cât ne grăbim mai mult, cu atât ne îndreptăm spre sfârşit

În momentul în care conştientizăm că partea materială trebuie să rămână pe plan secundar şi că trebuie să acordăm atenţie sufletului nostru, Sinelui nostru superior, începem procesul de transformare.

Important este să ne dăm seama că nu mai putem continua în ritmul acesta şi că trebuie să încetinim pasul, acordând prioritate părţii divine din noi. Odată realizat acest lucru, toate se transformă. Până şi modul în care respirăm se schimbă.

Percepţiile noastre asupra vieţii se transformă şi ele, deciziile pe care le vom lua vor fi cele mai bune, adică în concordanţă cu voinţa Sinelui nostru. Abia atunci suntem pe drumul cel bun şi abia atunci ne dăm seama că şi timpul devine cu mult mai valoros.

Cu cât reducem viteza, cu atât viaţa va fi trăită în ritmul său natural, într-o stare de armonie şi culoare, într-un ritm dictat de Univers. Nu ne mai grăbim spre moarte, trăim clipă cu tot ce are ea mai valoros în ea…

Creatorul a decis că fiecare trebuie să aibă ritmul său propriu. Fiecare dintre noi avem o viaţă pe care suntem obligaţi să o trăim plenar, suntem obligaţi să oferim vieţii tot ceea ce avem noi mai de preţ, de la inteligenţă până la compasiune, de la iubire până la devotament.

Nu avem dreptul să irosim timpul care ne-a fost pus la dispoziţie, el trebuie folosit într-un mod creativ, spre binele şi armonia întregii Creaţii.

Aşadar, să nu ne mai grăbim spre sfârşit. Să oprim timpul pentru a ne putea bucura de fiecare clipă şi să dăm Universului tot ce este mai bun şi mai frumos în noi!

Sursa:

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *