Cercetătorii de la Universitatea din Copenhaga: ”Culoarea albastră a ochilor a apărut în zona Mării Negre”

O echipă de cercetători de la Universitatea din Copenhaga a localizat o mutaţie singulară care a stat la baza apariţiei culorii albastre a ochilor la specia umană. Aceştia consideră că personale ce au ochi albaştri în prezent au o conexiune genetică cu locuitorii care au trăit în regiunea Mării Negre în urmă cu 6.000-10.000 de ani.

Rezultatele cercetării, publicate în Jurnalul de Genetică Umană a stabilit că mutaţia unei gene numită OCA2 a avut loc în urmă cu aproximativ 8.000 de ani, iar fenomenul este pus în legătură certă cu autohtonii de atunci din spaţiul Mării Negre.

Dr. Hans Eiberg, membru al echipei de cercetare, susţine că, înaine de această mutaţie, toţi oamenii aveau ochii căprui. „O mutaţie genetică despre care ştim că a afectat gena OCA2 în cromozomul uman a contribuit la stoparea capabilităţii generale de a „produce” ochi căprui”, precizează Eiberg, citat de sciencedaily.com.

Se suţine, astfel, teoria descedenţei scandinavilor din geto-daci?

Mărturiile literare antice îi aseamănă pe geto-daci, ba chiar şi pe traci, per ansamblu, cu popoarele locuind în ţinuturile de miazănoapte ale Europei: sciţi, celţi, germani. „Înalţi şi robuşti, bărbaţii daci aveau, în general, pielea de culoare deschisă, ochii albaştri şi părul blond-roşcat”, Hadrian Daicoviciu, Dacii, Ed. Hyperion, Chişinău, 1991.

Evident, atunci când ne raportăm la o perioadă istorică de acum 6.000-10.000 de ani, nu putem vorbi de traco-geto-daci cu înţelesul perceput de noi astăzi, având în vedere că societatea şi cultura tracă se cristalizează în preajma mileniului I î.Hr., deci cu aproximativ 3.000 de ani in urmă, dar, în mod cert, putem vorbi de strămoşi de-ai acestora, din palolitic şi neolitic, în spaţiul Mării Negre, care au transmis mai departe, chiar şi după „mixtura” cu populaţia indo-europeană ce apare în zonă la sfârşitul neoliticului, această genă. I. H. Crişan opinează că tipul uman descris de autorii antici atunci când făceau referire la geto-daci, „se regăseşte la noi încă din epipaleolitic şi se menţine până în zilele noastre, mai cu seamă în regiunile din jurul Hunedoarei”.

Prezenţa culorii albastre a ochilor în pondere mare în rândul traco-geto-dacilor ar putea susţine teoriile şi legendele care circulă în spaţiul nord-european şi care afirmă că populaţiile scandinave de azi, cel puţin parţial, au descendenţă din populaţia traco-geto-dacă, fiind urmaşi ai unor grupuri care s-au deplasat către nordul continentului la un moment încă necunoscut de specialişti.

Poeţii romani Ovidius şi Horaţiu, de pildă, amintesc de faptul că geto-dacii purtau plete şi barbă, primul dintre ei precizând şi că aceştia aveau părul deschis la culoare, blond. Şi Claudius Claudianus vorbeşte despre faptul că geto-dacii ar fi fost blonzi, caracteristcă întâlnită din plin astăzi la scandinavi, pe lângă prezenţa aproape generală a ochilor albaştri.

De asemenea, prezenţa culorii albastre a ochilor în rândul unui număr însemnat de locuitori de azi ai Turciei, poate fi pusă pe seama descendenţei din populaţiile trace (ex.:frigienii, urmaşi ai tracilor brigi din Balcani) care ocupau Anatolia cu mai bine de 1.500 de ani înainte de apariţia turcilor selgiucizi în acest areal geografic (turcii asiatici care au invadat Anatolia aveau o cu totul altă fizionomie).

sursa: valentinro.blogspot.ro

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *