Frazele pe care să nu le spuneți niciodată unui copil

Va prezentam o lista de zece expresii pe care sa le eliminate din conversatiile cu copiii si am inclus alternative, astfel incat sa puteti inlocui aceste fraze cu altele care vor încuraja, de fapt, motivarea intrinsecă și conectarea emoțională.

“Bună treabă!”

Cea mai mare problemă a aceastei expresii este repetarea ei suficient de des și pentru lucruri pentru care copilul nu a depus cu adevărat un efort. Astfel copilul învață ca orice este o „treabă bună” atunci când mama sau tata spun asta (și doar când mama sau tata spun asta).

Folositi, in schimb, „Ai lucrat din greu ca să obții asta!” Concentrându-vă pe efortul copilului, îl învățati că efortul este mai important decat rezultatele. Acest lucru învață copilul să fie mai persistent când încearcă o sarcină mai dificilă și să vadă eșecul doar ca o altă treaptă spre succes.

“Ce baiat bun!” sau “Ce fată buna!”

Această exprimare, cu toate că este rostită cu cele mai bune intenții, are de fapt un efect opus celui sperat. Majoritatea părinților spun asta ca să crească stima de sine a copilului. Din păcate, expresia are un efect complet diferit. Când copilul aude „Băiat bun” după ce a făcut o sarcină care i-a fost încredințată, presupune că este „bun” doar pentru că a făcut ce i-ați cerut. Astfel se creează un scenariu în care copilului poate să îi fie teamă să își piardă statutul de „copil cuminte” și motivarea de a coopera să fie doar pentru a primi aprecierile pozitive pe care le așteaptă.

În loc de această exprimare, încercați cu „Apreciez foarte mult ajutorul tău”. Astfel copilul primește informații reale despre ce doriți și în ce fel comportamentul lor impactează experiența voastră. Puteți chiar să eliminați complet din ecuație sentimentele proprii și să spuneți ceva de genul „Am văzut că ai împărțit jucăria aceea cu prietenul tău”. Aceasta permite copilului să decidă dacă împărțirea jucăriilor este un lucru „bun” și îi permite să repete acțiunea pentru motivația sa proprie, interioară, în loc să o facă doar pentru plăcerea voastră.

“Ce desen frumos!”

Când evaluăm și judecăm arta unui copil, îi privam de oportunitatea de a-și judeca și evalua propria muncă.

Încercați să folosiți „Văd roșu, albastru și galben! Poți să îmi povestești despre desenul tau?” Făcând inițial o observație, în loc să oferiți o evaluare, permiteți copilului să decidă dacă desenul este frumos sau nu. Poate intenția inițială era să facă un desen care să sperie. Cerând copilului să vorbească despre desen, îl invitați să înceapă să își evalueze propria muncă și să își împărtășească propria intenție, caracteristici care îi vor servi creativitatea pe măsură ce se maturizează si devine un artist adevărat.

“Încetează chiar acum, altfel…!”

Să ameninți un copil nu este niciodată o idee bună. În primul rând vă învățați copilul o caracteristică care nu e sigur că o doriți: folosirea forței brute sau a vicleniei pentru a obține ce dorește, chiar dacă cealaltă persoană nu dorește să coopereze. În al doilea rând, vă puneți în poziția ingrată în care fie trebuie să vă duceți la bun sfârșit amenintările – aplicând o amenințare rostită într-un moment de mânie – sau să renunțați și să vă învățați astfel copilul că amenințările voastre sunt lipsite de conținut. Indiferent de rezultat, nu veți obține rezultatul dorit și vă înrăutațiți relația cu copilul.

Deși poate fi dificil să rezistați tentației de a amenința, încercați să dezamorsați conflictul în alte modalități verbale mai potrivite. „Nu este bine să îl lovești pe fratele tău. Mă tem că s-ar putea răni, sau se supără și te lovește și el pe tine. Dacă vrei să lovești ceva, lovește o pernă, sau patul, sau o canapea”. Oferind o alternativă sigură, permiteți totuși copilului să își exprime sentimentele și îi validați emoțiile în timp ce setați o graniță clară pentru comportamentul acestuia. Aceasta va conduce la un autocontrol mai bun în timp și la un copil mai cuminte.

“Dacă faci… atunci eu îţi voi da…”

Mituirea copiilor este la fel de distructivă deoarece îi descurajează să coopereze doar de dragul dorinței de a face ceva și al armoniei. Acest tip de schimb duce pe o pantă alunecoasă și dacă este folosit frecvent, se va întoarce împotriva voastră ca părinți „Îmi fac curat în cameră doar dacă îmi cumperi jucăria aceea!”

Încercați cu „Mulțumesc foarte mult că mă ajuți să fac curat!” Când oferiți recunostinta reală, copii simt o motivare intrinsecă de a continua să vă ajute. Și dacă copilul dumneavoastră nu a fost de prea mare ajutor în utlima perioadă, încercați să îi amintiți de o perioadă în care a fost: „Îți amintești acum câteva luni când m-ai ajutat să ducem gunoiul afară? Ai fost de un mare ajutor. Multumesc!” Și apoi lăsați copilul să realizeze că să vă ajute poate să fie distractiv și este o răsplată în sine.

“Eşti atât de deştept!”

Când spunem copiilor că sunt deștepți, ne gândim că îi încurajăm și le creștem încrederea în sine. Din păcate, oferirea unei asemenea laude are efectul opus. Spunând copiilor că sunt deștepți, fără să vrem le transmitem mesajul că sunt deștepți doar când iau nota potrivită, își ating obiectivul, sau produc rezultatul ideal – și aceasta este o presiune foarte mare pentru un copil. Studiile au arătat că dacă li s-a spus copiilor că sunt deștepți după ce au completat un puzzle au fost mai puțin doritori să încerce un puzzle mai complicat. Aceasta deoarece copilul se gândește că dacă nu va performa la fel de bine nu îl vom mai considera „deștept”.

Înschimb, încercați să spuneți copiilor că le apreciați efortul. Concetrându-vă pe efort mai mult decât pe rezultat lasati copilul sa aprecieze ce conteaza cu adevarat. Sigur, să ai un puzzle rezolvat este distractiv, dar la fel de distractiv este să încerci și cu un puzzle mai dificil. Aceleași studii au arătat ca atunci când ne concentrăm pe efort – „Ai încercat din greu să faci” – copiii sunt mai motivați să încerce un puzzle mai complicat ulterior.

“Nu plânge!”

Să stai lângă copilul tău care plânge nu este niciodată ușor. Dar când spunem lucruri de tipul „Nu mai plânge” le anulăm emoțiile și le spunem că lacrimile sunt inacceptabile. Aceasta poate să învețe copilul să își înăbușe emoțiile, ceea ce poate să ducă la răbufniri mai explozive ulterior.

Încercați să creați un spațiu pentru plânsetele copilului vostru. Spuneți lucruri de tipul „Este bine să plângi. Toată lumea are nevoie să plângă câteodată. Sunt aici ca să te ascult”. Puteți chiar încerca să verbalizați sentimentele copilului „Ești foarte dezamăgit că nu putem să plecăm în parc acum, nu-i așa?” Aceasta poate să îl ajute pe copil să își înțeleagă emoțiile și să învețe să le verbalizeze mai devreme. Încurajând această exprimare emoțională îl ajutați să își controleze emoțiile, ceea ce este o caracteristica foarte utilă care îi va servi de-a lungul vieții.

“Îţi promit…”

Promisiunile incălcate dor. Mult de tot. Și deoarece viața este impredictibilă, vă recomand să nu folosiți această frază niciodata.

Alegeți să fiți foarte onest cu copilul. „Știu că vrei să mergi la bunici weekendul acesta și voi face tot ce pot ca să mergem. Ține minte că uneori se pot întâmpla lucruri neașteptate, așa că nu pot să îți garantez că va fi weekendul acesta” Încercați să faceți tot ce puteți dacă ați spus asta. Ținerea cuvântului dat contruiește încrederea și incălcarea lui înrăutățește legătura, așa că fiți foarte atent la ce spuneți și faceți tot ce puteți ca să îndepliniți promisiunile.

Dacă vă călcați cuvântul dat, recunoașteți acest lucru, fiți deschis cu copilul și în mod obligatoriu trebuie să vă cereți scuze. Astfel vă învățați copilul ce trebuie să facă atunci când își incalcă el cuvântul dat. Să încalci o promisiune este ceva ce facem cu toții la un moment dat. Și chiar dacă este ceva ce nu pare să aibă importanță pentru voi, ar putea să aibă o importanță foarte mare pentru copilul vostru. Încercați in asa fel incat să dați un exemplu de corectitudine, și când nu reușiți, trebuie să vă asumați responsabilitatea pentru ce ați greșit.

“Nu e mare lucru!”

Sunt așa de multe moduri în care minimizăm și desconsiderăm sentimentele copiilor noștri, așa că aveți grijă la următorul lucru. Copiii de multe ori consideră ca valoroase lucruri care par mici și nesemnificative din punctul de vedere al unui adult, așa că încercați să vedeți totul din perspectiva copilului vostru. Empatizați cu sentimentele copilului , chiar și când setați granițe sau spuneți “nu” unei cerințe a acestuia.

„Știu că ai vrut foarte mult să faci aceasta astăzi, dar azi nu se poate” sau „Îmi pare rău că ești dezamăgit, dar răspunsul este nu” sunt alegeri mult mai corecte decât să îi spuneți că dorințele lui nu contează.

“De ce ai făcut asta?”

Dacă copilul a făcut ceva ce nu vă place, cu siguranță trebuie să aveți o discuție cu el. Oricum, nu în “febra momentului” respectiv este clipa în care copilul trebuie să învețe din greșeli. Și când întrebi un copil „De ce?” îl forțezi să se gândească la comportamentul său și să și-l analizeze, ceea ce este o deprindere destul de avansată chiar și pentru un adult. Când sunt confruntați cu o asemenea întrebare mulți copii trec în defensivă și se blochează.

În loc de aceasta, deschideți liniile de comunicație încercând să ghiciți ce simte copilul și care este nevoia care l-a motivat să facă ce a făcut. „Erai frustrat deoarece prietenii tăi nu ți-au ascultat ideea?” Încercând să înțelegeți ce simte și de ce are nevoie copilul, ați putea chiar să descoperiți că și supărarea voastră despre incident se micșorează.”Oh, și-a mușcat prietenul deoarece avea nevoie de spațiu și era speriat, și nu știa cum să comunice asta în alt fel. Nu este un terorist, este un copilaș!”

sursa: megaparinti.ro