Istoria care nu se mai învață la școală. Cum au fost umiliţi şi jefuiţi românii în Primul Război Mondial. Turcii şi bulgarii violau femei, nemţii şi ungurii furau tot

România a fost jefuită cumplit în anii Primului Război Mondial. Armatele de ocupaţie au furat aproape tot, de la alimente, bijuterii, mobilă şi până la clanţele aurite ale palatelor. Totodată, populaţia locală, după ce a fost lăsată fără bunuri, a fost şi umilită de invadatori.

În vara lui 1916, România a intrat în război de partea Antantei contra Puterilor Centrale cu gândul la ocuparea şi mai apoi alipirea Transilvaniei, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar. După un marş triumfal în Transilvania, armata română a suferit dezastru după dezastru. Lăsată aproape singură în faţa patru armate, printre care o cea germană deosebit de puternică, dar şi fără să fie pregătită de război, România a cedat.
Nu fără momente de rezistenţă eroică, armata română a fost pur şi simplu măturată de trupele conjugate ale nemţilor, austro-ungarilor, turcilor şi bulgarilor. Mai mult decât atât, după un început catastrofal de război, românii au rămas şi fără capitala ţării.
Bucureştiul era ocupat de trupele germane în luna decembrie a anului 1916. Totodată Dobrogea cădea în mâinile bulgarilor. Teritoriul României se reducea doar la Moldova, acolo unde s-a retras administraţia, populaţia civilă şi întreaga armată. În teritoriul cucerit, armatele de ocupaţie s-au dezlănţuit şi au jefuit crunt România.

Disciplinaţii nemţi şi arta jafului în România

Armata a 9 a germană ocupase în decembrie 1916 Bucureştiul. Pentru doi ani capitala României s-a aflat sub ocupaţie germană. La aceea vreme Bucureştiul era un oraş european bogat şi civilizat.”Bucureştiul e descris de Alfred von Olberg ca «un mare oraş, curat şi modern. Străzile principale asfaltate, cele secundare pavate, numeroase clădiri de stat şi publice, vile magnifice, hoteluri foarte bine întreţinute, multe restaurante ademenitoare şi cafenele extraordinar de elegante, cele mai multe în stilul caracteristic parizian, tramvaie electrice,tramvaie cu cai pe liniile mai puţin importante, pe scurt un oraş modern– desigur ici şi colo cu influenţe orientale». Un oraş care îl frapează pe feldmareşalul von Mackensen”, scria în articolul ”Din vremea ocupaţiei Bucureştilor(1916-1918)” istoricul bucureştean Ioan Bulei. Iar nemţii nu s-au sfiit să-l jefuiască. Şi nu doar capitala ci şi toată regiunea Munteniei şi Oltenie aflată sub ocupaţie.

În primul rând au fost îndepărtaţi toţi martorii europeni. Adică, pe scurt, ambasadorii care ar fi putut vedea magnitudinea jafului şi bineîneţeles relata după. „La ocuparea Munteniei, germanii s-au grăbit să înlăture numaidecât pe toţi martorii neplăcuţi ai purtarii lor in teritoriul cotropit. A doua zi după ocuparea Bucureştilor, au inştiinţat pe reprezentanţii Americii şi Olandei să părăsească Bucureştiul”, se preciza în ziarul ”The Times” din aceea perioadă. În primul rând a început jaful asupra bunurilor de toate felurile. Pe primul loc erau alimentele şi materiile prime. O parte erau folosite pentru armatele de ocupaţie dar şi pentru efortul de război german iar cealaltă parte trimisă acasă. Tone întregi de alimente iau calea Germaniei. Magnitudinea jafului este descrisă mai bine de cifre. ” Germania şi Austro-Ungaria, în vremea ocupaţiei, transportă pe teritoriul lor 2,3 milioane de tone de alimente şi nutreţ, 100.000 de vagoane cu cereale, păstăi, marmeladă, peşte, articole de lux, săpun. Câmpurile de petrol vitale pentru Puterile Centrale furnizează 1.478.765 tone de ţiţei.

Practic, economia românească e prădată”, scrie acelaşi Ioan Bulei. Nu au scăpat nici măcar claneţele de la uşi, acoperişurile clădirilor şi orice putea fi luat. ”Pentru nevoile războiului, ocupanţii rechiziţionează şi cupru şi aramă. Aşa se ia coronamentul de aramă al Palatului Justiţiei, înlocuindu-se cu o simplă tinichea. În pericol ajung acoperişurile de aramă ale unora din monumentele istorice ale ţării: Biserica Domnească din Curtea de Argeş, Mitropolia din Târgovişte…. Cu numeroase intervenţii la Mackensen se reuşeşte salvarea lor. Mai greu e cu salvarea clopotelor”, scria Bulei. De altfel până şi nemţii recunosc că au furat aproape peste măsură. ” N-aş vrea să fiu ministru de Finanţe al României în deceniile următoare, dar nici contribuabil român”, preciza von Mackensen, după ce a văzut cât s-a luat din România.

Regiuni întregi prădate

Nemţii, ungurii şi austriecii deşi consideraţi civilizaţi în epocă s-au întrecut în jafuri. Şi nu numai în Bucureşti. Zonele rurale au fost pur şi simplu sărăcite. Animalele, cerealele, cartofii şi brânza erau luate cu forţa de la ţărani. Nu scăpau nici untura şi evident băuturile alcoolice. Erau golite lăzile cu zestre şi cuferele cu pânzeturi. Orice obiect ascuns de ţăran şi descoperit de neamţ sau ungur era confiscat iar proprietarul aruncat în temniţă. ”Am văzut cum un ofiţer german umbla din casă în casă, cu patru soldaţi şi cu doi câini dresaţi, căutând după alimente; câinii indicau locul unde bieţii oameni îşi îngropaseră în pământ anumite articole de hrană, haine, rufe”, se arăta într-o relatare. Se spune că atât ungurii cât şi nemţii împuşcau câinii din gospodării şi apoi furau tot ce apucau. Până şi cârciumarii au ajuns la sapă de lemn fiindcă le-au fost rechiziţionate toate bunurile. Citiți articolul integral pe adevarul.ro

foto: adevarul.ro

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *