Nașterea Maicii Domnului: Sfânta Maria Mică – Legenda și obiceiuri păstrate din vechime

foto: Ziarul Unirea

Nasterea Maicii Domnului, cunoscuta in popor si ca Sfanta Maria Mica, este prima sarbatoare mare a anului bisericesc (anul bisericesc incepe la 1 septembrie) celebrata pe data de 8 septembrie atat de catre Biserica Ortodoxa, cat si de cea Catolica, dar si de catre egiptenii copti si iacobitii sirieni.

Parintii Fecioarei Maria Ioachim si Ana

Cu toate ca Noul Testament nu ne relateaza evenimentul nasterii, el este prezentat in evangheliile apocrife dintre care cea mai importanta este Protoevanghelia lui Iacov (in jurul anului 145), care relateaza originea si copilaria fecioarei Maria.

Conform acesteia, Maria a avut o descendenta atat imparateasca, cat si preoteasca: tatal ei, Ioachim, provenea din semintia regelui David, iar mama, Ana, era fiica preotului Matthan.

Arhanghelul Gavriil aduce vestea cea buna

Pentru ca nu aveau copii, Ioachim si Ana au inceput sa fie ironizati si batjocoriti de oameni. Lipsa copiilor era considerata un blestem din partea divinitatii. Si, totusi, Ioachim si Ana nu s-au razvratit impotriva lui Dumnezeu si nu au renuntat la viata lor virtuoasa, rugandu-se in continuare cu lacrimi si nadajduind in bunatatea Lui.

Traditia spune ca in al cincizecilea an al casatoriei lor, Marele Preot de la Templu a refuzat in public jertfa lor, numindu-i blestemati. Intristati, cei doi parinti s-au indreptat spre casa lor din Seforis si au hotarat sa se retraga fiecare pentru post si rugaciune.

Ioachim s-a hotarat si a plecat cu inima indurerata, la niste pastori, in munte. Acolo i s-a aratat ingerul Gavriil care l-a trimis degraba acasa spunandu-i ca rugaciunea lor a fost ascultata.

Ingerul i s-a aratat si Anei careia i-a vestit ca Dumnezeu le va trimite binecuvantarea Sa, iar pruncul va avea Duh Sfant si va fi un vas ales de Dumnezeu.

Copilaria Sfintei Fecioare

Dupa traditie, Ioachim si Ana au dus-o pe Maria in varsta de trei ani la templu, unde ea a ramas pana a implint 15 ani, fiindca fusese harazita Domnului de catre parintii ei inca inainte de zamislire. Aceasta sarbatoare a intrarii Maicii Domnului in biserica, desi nu este instituita oficial, exista in popor inainte de sec. al IV-lea sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia.

Sfanta Maria Mica in calendarul popular

Marcand hotarul dintre vara si toamna, sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului este vremea cand randunelele pleaca de la noi spre zone mai calde, insectele incep sa se ascunda in pamant si frigul isi face simtita prezenta.

De acum incolo se bat nucii, se culeg viile, se recolteaza ogoarele si incepe semanatul cerealelor de toamna. Din aceasta zi, plantele de leac isi pierd puterea tamaduitoare, apele se racesc si se da startul targurilor si iarmaroacelor.

In aceasta zi gospodinele impart struguri si prune de sufletul mortilor pentru ca acestora sa li se ierte pacatele si sa primeasca si ei din roadele toameni „pe cea lume”.

Nu se fac treburi gospodaresti daca nu vrei sa atragi raul asupra casei tale, iar casa crestina in care arde candela va fi binecuvantata cu armonia si intelegere si ferita de foc, vijelie, grindina, de rele si nenorociri.

Conform unei superstitii din batrani, nu se face focul in vatra pe 7 si 8 septembrie, pentru ca ar putea atrage nesansa si bolile.

Fecioara Maria este cea mai indragita divinitate feminina a Panteonului romanesc, fiind invocata si astazi de fete pentru grabirea casatoriei, de femei pentru usurarea nasterii, de pagubiti pentru prinderea hotilor si de descantatoare pentru vindecarea bolilor.

Fiind „dezlegare la peste”, in aceasta zi, in toate zonele tarii se prepara cu precadere bucate traditionale pe baza de peste.

Iconografia Maicii Domnului

Traditia atribuie Sfantului evanghelist Luca primele reprezentari iconografice ale Sfintei Fecioare. Originalele acestora nu s-au pastrat, dar se crede ca ele au servit ca prototipuri pentru iconografia de mai tarziu. Textele liturgice confirma ca Sfantul Luca a fost primul care a pictat icoanele Maicii Domnului in patru feluri:

a) „Calauzitoarea” (Odighitria) in care Maica Domnului este reprezentata cu pruncul in brate, amandoi stand cu fata spre cel care priveste.

b) Glykofilusa (dulce-iubitoare). Pruncul e strans lipit cu fata langa obrazul Maicii Domnului, pe care o imbratiseaza. Chipul mamei e indurerat, prevestind suferintele viitoare ale Fiului.

c) In unele icoane Maica Domnului e infatisata fara prunc, singura, in chip de Oranta.

d) „Platytera” (Mai inalta decat cerurile). In aceasta icoana, Mantuitorul este infatisat in medalion, pe pieptul Maicii Sale, asa incat si El si Ea privesc spre cel ce se roaga inaintea icoanei.

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul din imagine, cunoscuta si sub denumirea populara de Siriaca, este una dintre cele mai renumite icoane cu Maica Domnului din tara, cunoscuta ca facatoare de minuni. Ea reprezinta o culme a artei sacre siriene si este venita din partile crestinilor sirieni, in secolul al XVI-lea.

Icoana a ajuns in Romania in anul 1958, adusa de catre episcopul Vasilios Samaha si oferita Patriarhului Justinian Marina, in urma unui vis in care Maica Domnului i-a cerut sa ii duca icoana in acest loc. Icoana a fost adusa din Siria si depusa in Catedrala Patriarhala din Bucuresti.

Se spune ca tot printr-un vis Maica Domnului i-a cerut Patriarhului sa ii duca icoana, Siriaca, la Manastirea Ghighiu, unde se afla si in ziua de astazi.

sursa: ziare.com

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *