”Nu întâmplător avem anumite boli, nu întâmplător ni se transmit de la părinţi anumite afecţiuni, nu întâmplător întâlnim şi medicii care reuşesc…”

foto: Bem Mais Mulher

Antropolog, sociolog, decan al Facultății de Filosofie din cadrul Universității ‘Alexandru Ioan Cuza’ din Iași, profesorul Nicu Gavriluță a acordat un interviu AGERPRES în care abordează problematica bolilor și incidenței diferitelor afecțiuni asupra organismului uman dintr-o perspectivă aparte, anume cea mentală. Gavriluță se referă la importanța unui psihic pozitiv în contextul existenței unor boli cronice dar și la provocările la care trebuie să facă față medicii în ultimii ani, când tot mai mult se impune tratarea pacientului în integralitatea sa, trup-spirit.

Gavriluță este și director de programe al Societății Academice de Cercetare a Religiilor și Ideologiilor (SACRI) și președinte al Societății Sociologilor din România, autor al volumelor: ‘Mama proștilor e mereu gravidă. Sociologia patologiilor cotidiene’, ‘Mentalități și ritualuri magico-religioase. Studii și eseuri de sociologie a sacrului’, ‘Antropologie socială și culturală’, ‘Mișcări religioase orientale’.

R: Există o perspectivă medicală a bolii. Încă din antichitate se vorbeşte şi despre o perspectivă spirituală dar se pune tot mai des accent şi pe o altă perspectivă, cea mentală. Ce părere aveţi?

Nicu Gavriluţă: Există astăzi mai multe variante de interpretare a bolii. Prima dintre ele, veche, clasică, este interpretarea de tip medical. Noi o facem într-o manieră modernă, având în atenţie realizări de ultimă oră. Ceea ce mi se pare mie interesant este faptul că antropologia, sociologia, ecologia şi psihologia vin cu abordări noi, aparent nonconformiste, a maladiei şi, în genere, a unor boli mai mult sau mai puţin cunoscute. Aceste ştiinţe vin cu o perspectivă spirituală asupra bolii.

Ceea ce este realmente uimitor este că descoperirile ştiinţifice din domeniul medicinii ne arată sursele profunde, spirituale ale unei boli. Nu întâmplător avem anumite boli, nu întâmplător întâlnim oameni bolnavi, nu întâmplător întâlnim şi medicii care reuşesc să ne trateze, nu întâmplător ni se transmit de la părinţi anumite afecţiuni. Aşadar, există o dimensiune spirituală a bolii. Altfel spus, mai precis, mai exact, mai concret, boala are o cauză profundă, o cauză care rezidă în ultimă instanţă în elementul mental. Mintea noastră creează o realitate, mintea noastră creează o boală, mintea noastră creează mai multe alternative a acestei realităţi cotidiene.

R: În ce sens mintea poate crea o boală?

Nicu Gavriluţă: În sensul că avem de-a face cu un gând rău, cu o patologie, o suferinţă, o dramă care ne afectează inclusiv în plan fizic. Până la urmă o boală de inimă, o boală de rinichi, o boală de pancreas sau orice altă boală poate fi expresia în plan fizic a unei suferinţe interioare, a unei suferinţe profunde. Dincolo de aceste aspect, meditaţia, concentraţia, rugăciunea, echilibrul interior sunt virtuţi pe care filosofia le anunţă dintotdeauna, de când există ea, le redescoperă astăzi, psihologia şi antropologia, şi le propune medicilor pentru o viziune mai complexă, o viziune mai nuanţată asupra bolii.

Un pacient, de exemplu, nu are în faţă doar medicul care îl tratează, el are în acelaşi timp un om complex, un fel de preot, un fel de maestru căruia i se confesează. De multe ori medicii îmi spun că atunci când primesc vizite de la pacienţi primesc în ultimă instanţă anumite provocări legate de spovedanie, de povestirea întregii vieţi şi de aflarea împreună a unei cauze mai profunde a bolii respective.

R: Este un fel de psihoterapie?

Nicu Gavriluţă: Da, dacă vreţi ea presupune şi un răspuns de ordin spiritual. Atunci apare din partea medicului o provocare extraordinară. El este specializat într-un domeniu anume dar i se cer răspunsuri din domeniul teologiei, filosofiei, psihologiei. Prin urmare, necesitatea abordării acestei problematici într-o manieră mai complexă, mai profundă şi obligatoriu interdisciplinară mi se pare a fi de maximă actualitate.

R: Alimentaţia are un rol în bolile existente azi?

Nicu Gavriluţă: Dintr-un alt punct de vedere cauzele bolii rezidă, e adevărat, din alimentaţia pe care o avem. Există, după unii autori, o adevărată cultură a morţii în ceea ce priveşte alimentele, încărcătura lor negativă, chimică. Aceste alimente apar pe fondul unor aşteptări, pe fondul unor dorinţe, a unor pofte. Aceste aşteptări, dorinţe şi pofte sunt şi ele construite, sunt stimulate prin intermediul mijloacelor de comunicare moderne, sunt stimulate graţie unor interese de natură politică, sunt stimulate graţie unor manipulări mai profunde, de ordin subliminal, care au în ultimă instanţă ca scop fie ratingul, fie banul.

Trăim într-o lume complexă, puţin înţeleasă de cei mai mulţi dintre noi, o lume care însă ne invită să privim şi realitatea ascunsă a lucrurilor şi faţa nevăzută a unei boli. Spun toate acestea pentru că ne interesează pe absolut toţi, în condiţiile în care nu putem ocoli o boală şi dorim cu toţii să ne vindecăm. Prin urmare, o vindecare autentică, o vindecare adevărată, este vindecarea care pleacă de la datele profunde, intime, şi anume de la datele de ordin mental şi de la datele de ordin spiritual.
jogging

R: Există boli care se pot vindeca în mod miraculos? Cât de mult ajută latura spirituală în vindecarea afecţiunilor?

Nicu Gavriluţă: Există situaţii de oameni care au trăit cumplit anumite situaţii dramatice, ultime. Pur şi simplu medicii, unii dintre ei cinici dar în acelaşi timp lucizi şi responsabili, le-au spus în faţă că au cancer, că mai au câteva luni de trăit. Ei bine, oamenii aceia s-au întors după mai mult timp perfect sănătoşi.

Faptul acesta i-a uimit pe medici. Întrebându-i ce s-a întâmplat, cum a fost cu putinţă aşa ceva, au adus ca exemple, ca mărturii, anumite terapii de ordin spiritual, unii dintre ele din tradiţia populară românească, care presupune fie plante, fie ceaiuri, fie arome, fie uleiuri, unguente, ingrediente care asigură în ultimă instanţă buna întreţinere a corpului.

Vreau să spun, ca mic exemplu, că în ultimă instanţă soluţiile la multe dintre bolile contemporane erau ştiute de cei din vechime, fie de anumiţi terapeuţi din cultura românească tradiţională — de babe, de vraci, fie de şamani în anumite zone ale lumii. Cred că şamanismul de exemplu, în amploarea lui, s-a dezvoltat în zona siberiană şi cea sud-americană dar de acolo au venit anumite leacuri, soluţii, pentru oameni aflaţi în stare de criză care au reuşit să îşi vindece o boală anume. Nu toţi. De multe ori nu reuşeşti deşi îţi asumi acel tratament cu încredere. Asta înseamnă că el nu este compatibil cu trupul tău, cu ADN-ul tău, cu structura ta psiho-mentală.

Nu există boală, există bolnavi, asta înseamnă că în cele din urmă tratamentul trebuie adecvat perfect pe stilul de a fi, pe modul de viaţă a omului respectiv. De multe ori medicul se vede depăşit. De aceea e nevoie de colaborarea mai multor specialişti, a unor psihologi care au şi alte deschideri şi înţelegeri mai profunde spre un tip de psihologie a adâncurilor, a inconştientului, în genul celei practicate de Carl Gustave Jung, de exemplu.

E nevoie de antropologi care vin cu terapiile tradiţionale, cu medicina populară care s-a păstrat, şi s-a păstrat pentru că oamenii aceia de la ţară ştiau această terapie şi o respectau pentru că era eficientă, dădea rezultate. Altfel o uitau. E nevoie de filosofi care să vină cu o altă viziune de înţelegere a vieţii, inclusiv a bolii, şi în felul acesta sunt speranţe să facem faţă provocărilor a ceea ce am numit anterior a fi o cultură a morţii.

R: Este nevoie de schimbarea mentalităţii şi a stilului de viaţă?

Nicu Gavriluţă: Obligatoriu. Schimbarea mentalităţii duce la schimbarea stilului de viaţă, a modului de viaţă, dacă e să vorbim în termeni pur sociologici. Ei bine, schimbările acestea sunt de o simplitate surprinzătoare de multe ori. Să faci mişcare este o banalitate cumplită, chiar supărătoare dar este o realitate extraordinar de benefică. Mişcarea o oră pe zi, din care 30 de minute să fie efort mai intens, 30 de minute de efort obişnuit, ajută enorm.

Mulţi dintre noi devenim prizonierii sedentarismului, suntem oameni care având funcţii şi având responsabilităţi nu reuşim întotdeauna să avem un stil de viaţă sănătos. Apoi e vorba despre aerul pe care îl respirăm. E un aer care de multe ori e poluat, de multe ori greu. Este vorba şi despre atitudinea noastră interioară. Mie mi se pare lucrul acesta a fi extraordinar. Dacă ai echilibru, deschidere şi bunăvoinţă şi faci ceea ce ai de făcut cu mult drag, ideal ar fi şi cu pasiune, atunci e mult mai sănătos şi mult mai eficient.

Drama este următoarea: noi ştim toate acestea dar oameni fiind nu reuşim clipă de clipă, zi de zi, să fim aşa cum ar trebui să fim. În orice caz, o bună cunoaştere a dimensiunilor ascunse, poate pentru mulţi dintre noi oculte şi neştiute, a unei boli, a unei situaţii patologice, o asemenea cunoaştere este mai mult decât benefică.

R: Altfel spus ‘mens sana in corpore sano’?

Nicu Gavriluţă: Exact! Vechii antici aveau un model de educaţie fantastic numit paideea, o educaţie completă, de bine, care presupunea educarea trupului prin sport, a sufletului prin muzică şi a minţii prin filosofie. Astăzi este mai mult decât filosofia. Există un ansamblu de ştiinţe, printre care şi medicina, dar nu singura, care poate duce la un stil de viaţă cu adevărat sănătos într-o lume complexă a multor şi multor provocări. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

sursa: financiarul.ro

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *