”Programul Dunărea”- La mijlocul deceniului ’70 România a început să lucreze la propria armă nucleară

Avion Mig -23 aflat în dotarea R.S. România, capabil să lanseze arme nucleare, foto: Key Publishing Forums

„A fi român nu-i o naționalitate, ci o profesie”

In articolul „Bomba din Carpati”, publicatia Rossiiskaia Gazeta abordeaza programul nuclear al lui Nicolae Ceausescu, subliniind ca, in urma cu doua decenii, Romania a fost „cat pe ce” sa se doteze cu arma nucleara. Problema era ca nu ar fi fost in beneficiul URSS, avand in vedere relatiile tensionate dintre Bucuresti si Moscova.

Potrivit publicatiei ruse, la mijlocul deceniului ’70 Romania a inceput sa lucreze la propria arma atomica, cu ajutorul Statelor Unite, iar in vara anului ’89 era aproape de a o realiza, reusind sa produca plutoniu in scopuri militare.

Se mai arata ca la finele anilor ’80 Ceausescu a solicitat RDG, Chinei si Israelului sa contribuie la accelerarea lucrarilor din Romania destinate fabricarii bombei atomice, motivand ca, prin noua arma, Romania, RDG si alte state din spatiul sovietic s-ar fi putut apara de Perestroika lui Mihail Gorbaciov.

Totul a inceput in 1974, scrie publicatia rusa. An cand a fost creat Institutul de Cercetari Nucleare, an in care Ceausescu respinsese din nou propunerea Moscovei privind cresterea bugetului militar al tarilor din Tratatul de la Varsovia. Publicatia aminteste ca Romania se opunea criticilor sovietice la adresa Chinei, Albaniei, Israelului si se pronuntase impotriva invaziei „trupelor fratesti” in Cehoslovacia in 1968. Ceausescu se pronunta si impotriva acordurilor dintre o serie de state socialiste cu RFG, in care nu se stipula ca Germania Federala nu mai are pretentii teritoriale in Austria, in fostele teritorii germane din URSS, Polonia si Cehoslovacia.

 In anii ’70, Ceausescu a sprijinit ideea Chinei privind crearea unei organizatii de securitate in contrapondere cu Tratatul de la Varsovia, dar preda URSS separatistii din Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca, inclusiv pe cei care pledau pentru o Romanie Mare, nu numai cu Moldova vecina, ci si cu regiunile care au intrat in componenta Ucrainei sovietice, cu Insula serpilor, in 1947. In context se aminteste victoria Romaniei la Haga din acest an in litigiul privind aceasta insula.

Moscova raspundea prin sustinerea subterana a separatistilor din Transilvania (maghiarii romani) si a incercat sa-l inlature pe Ceausescu la plenarele CC al PCR. URSS si-a construit gazoductele si oleoductele spre Europa ocolind teritoriul Romaniei, dar si romanii au ripostat obtinand acordul Ungariei de a o aproviziona cu gaze autohtone. Oficiosul rus arata ca Romania lui Ceausescu detinea active in extractia de carbune in partea estica a Statelor Unite. Situatia a facut ca in Occident sa fie adulata Romania, care returna serviciilor secrete transfugii politici.
In opinia Rossiiskaia Gazeta, cel mai important este faptul ca, in confruntarea cu URSS, Ceausescu a optat pentru bomba atomica, asemenea Chinei in 1963.

Conform arhivelor sovietice, in 1976 a fost creat un grup national de fizicieni din domeniul nuclear, ajutat de specialisti din SUA, China, Franta si Israel, care lucra intr-un centru secretizat la Magurele. Un raport declasificat de SVR in 1995 afirma ca Ceausescu planificase crearea armei nucleare pentru anul 2000, dupa care intentiona sa rupa relatiile cu URSS. Publicatia incheie articolul cu o serie de intrebari lasate fara raspuns: care ar fi fost evolutia situatiei, cum ar fi reactionat Moscova la crearea „bombei din Carpati” si fata de Romania?

Concluzia oficiosului rus este ca poate nici nu era planul romanesc de a provoca un razboi cu URSS, iar autorul se afla undeva in alta parte.

În Budapesta, la Direcţia de Informaţii a trupelor sudice ale armatei sovietice, cel mai tânăr ofiţer era un anume Roman, un locotenent major, în poziţia de maior! „Ce carierist”, cârteau căpitanii bătrâni…

Cu toate astea, nici ei nu puteau nega faptul că nimeni nu cunoştea atât de bine limbile străine precum acest tânăr.

Roman vorbea foarte bine germana şi franceza, iar maghiara şi româna, ca şi rusa de altfel, îi erau limbi materne.

S-a născut şi a crescut în Transcarpatia, în oraşul Muncaci (Muncevo) şi  nici nu ştia cât sânge maghiar sau românesc îi curge prin vine…

La petreceri, prietenii îl întrebau: ce naţionalitate are? Citându-l cu ironie pe Bismarck, locotenentul major le răspundea ironic că: „A fi roman nu-i o naţionalitate, ci o profesie”.

(Aluzie la vorbele lui Bismarck, despre care se spune că,  referindu-se la politicienii romani din vremea sa, ar fi zis: „A fi român nu-i o nationalitate, ci o profesie”)

În acea perioadă, în România, spre deosebire de Ungaria, nu existau trupe sovietice.

Din această cauză un ofiţer al spionajului militar cu greu îşi putea exercita sarcina de monitorizare a programului nuclear românesc.

Cele mai utile rămâneau vizitele sale în Transilvania şi întrevederile cu maghiarii din Transilvania.

În Banat, la Timişoara, serviciile secrete sovietice dispuneau de o reţea largă de agenţi secreţi sovietici…

Frica de bomba atomică românească

La sfârşitul anului 1988, „problema românească” a devenit una centrală în negocierile lui Gorbaciov, Şevarnadze şi Iakovlev cu Occidentul.

Problema nu consta în faptul că în presa sovietică Ceauşescu era prezentat drept un „stalinist” şi duşman al perestroicii, chiar dacă acesta într-adevăr a declarat în cadrul congresului PCR că „mai curând Dunărea îşi va schimba cursul decât va fi realizată perestroika în România”.

Problema nu a constat nici în antipatia personală a lui Gorbaciv faţă de Ceauşescu. În marea politică nu există loc pentru sentimente…

În politică există doar interese şi acestea coincideau la Bush-tatăl şi Gorbaciov într-un singur subiect comun: să nu permită României să devină o puterea nucleară.

Mai ales că exista deja problema ambiţiilor nucleare ale Chinei.

Potrivit lui Roman, Bucureştiul inițiase proiectului realizării armei nucleare în anul 1976. Pentru fabricarea acesteia a fost format un grup de fizicieni, care lucrau într-un centru secret din oraşul Măgurele.

Rezultatele pozitive i-au permis lui Ceauşescu să declare oficial în mai 1989 despre faptul că, din punct de vedere tehnic, România este capabilă să producă arme nucleare.

În decembrie 1989, Ceauşescu a fost înlăturat şi executat. În zadar s-a lăudat…

Pentru crearea bombei nucleare românii mai aveau de lucrat încă zece ani.

Spionul Roman povesteşte că  după asasinarea lui Ceauşescu, grupul spionilor militari din Grupul de Sud al forţelor armate sovietice, au trecut din Budapesta la Bucureşti şi au început căutările contactelor printre fizicienii români.

Desigur, sovieticii nu aveau nevoie de secretele românilor legate de producerea armei nucleare ei urmărind numai înlăturarea oricărui pericol de scurgere a informaţiei legate de tehnologiile nucleare din România.

 

Potrivit estimărilor experţilor, Ceauşescu ar fi putut reuşi să obţină bomba nucleară către anul 2000.

Aceste planuri au fost zădărnicite, aşa cum am văzut, de conspiraţia serviciilor secrete.

Sursă:

  • romanialibera.ro
  • Extras din Articolul apărut în: argumenti.ru, № 6 (247) DIN 17 februarie 2011 [„Argumentele saptamanii” de Alexandr Kondraşov]
loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *