Sfaturi utile la început de primăvară: plantarea pomilor fructiferi
Plantarea pomilor fructiferi nu este o muncă dificilă, dar pentru ca aceasta să fie una de succes ar trebui să respectăm o serie de reguli. În cazul majorității soiuri de pomi fructiferi, rezultatele cele mai bune le obții atunci când acestea sunt plantate toamna, în cazul regiunilor unde acest anotimp durează mult, iar iernile sunt mai blânde, deoarece rădăcinile se fixează mai bine în pământ. Totodată, un rol important îl joacă și umiditatea atmosferică şi a solului. Rezultate bune se obțin și atunci când pomii sunt plantaţi primăvara timpuriu, cu condiţia ca terenul să fie pregătit din toamnă.
Printre soiurile de pomi care pot fi plantate și se prind cu succes primăvara, enumerăm caisul, cireşul, vişinul şi părul, alunul, arbuştii fructiferi, prunul, mărul, gutuiul şi nucul.
Caisul, favorabil doar pentru anumite zone
În părțile de sud și vest ale României, caisul este cultivat mai mult şi se prinde cu uşurinţă. Caisul rodeşte în jur de 15-20 de ani dacă este amplasat în zone favorabile. Dacă acesta este altoit pe prun şi în condiţiile unei agrotehnici adecvate de cultură, durata sa de viaţă poate fi prelungită cu încă 5-10 ani.
Cireşul, nu va da fructe de calitate dacă nu va fi plantat la distanţă confortabilă de alţi pomi care l-ar putea umbri
Altoiul de cireş trebuie plantat toamna, în septembrie. Pentru a se prinde bine şi uşor, cireşul trebuie plantat în soluri luto-nisipoase, care nu reţin apa în cantităţi mari, de aceea se dezvoltă cel mai bine pe dealuri. Apa în exces, rămasă în sol, va asfixia în timp rădăcinile cireşului. Are nevoie de multă lumină şi nu va da fructe de calitate dacă nu va fi plantat la distanţă confortabilă de alţi pomi care l-ar putea umbri.
Părul, este sensibil la îngheţurile târzii de primăvară
Părul, spre deosebire de cireş, se adaptează cultivării pe toate tipurile de teren, chiar şi pe cele argiloase, este rezistent la frig, dar sensibil la îngheţurile târzii de primăvară. Se poate planta toamna sau primăvara.
Cum pregătim pomul pentru plantare
Cu câteva zile înainte de plantare, gropile săpate se umplu cu pământ fertil, la care se adaugă îngrăşăminte naturale, precum superfosfat şi sare potasică. Se amestecă bine pământul cu îngrăşăminte, după care se bătătoreşte. Arbustul trebuie să aibă rădăcini sănătoase, fără răni sau despicături. Apoi se efectuează o lucrare specifică numită fasonat. Aceasta constă în scurtarea rădăcinii principale, astfel încât aceasta să măsoare, în final, 20-25 cm, şi scurtarea ramificaţiilor ei la 10-15 cm lungime.
Este foarte important ca pomii să se plateze la adâncimea pe care au avut-o în pepinieră
În cazul pomilor altoiţi pe portaltoi vegetativi, punctul de altoire nu trebuie să vină în contact cu solul, deoarece poate să apară pericolul emiterii de rădăcini din altoi şi trecerea pe rădăcini proprii, crescând mult mai viguroşi şi, obţinându-se o plantaţie neuniformă din punct de vedere al vigorii. După acoperirea rădăcinilor cu pământ, acesta se tasează de două ori: prima dată după ce se acoperă toate rădăcinile cu un strat de sol gros de 3-4 cm, iar a doua oară, după ce se umple complet groapa.
În urma tasării pământului, coletul pomului va trebui să se afle la nivelul solului. La plantarea de toamnă, în jurul pomului se face un muşuroi, înalt de 20-30 cm şi larg la bază de 50-60 cm. Acest muşuroi menţine umezeala în zona sistemului radicular şi îl apără de ger. În cazul în care pomul este plantat primăvara, în jurul pomului se face un şanţ, în care se toarnă una sau două găleţi cu apă. În ziua următoare sau peste două zile, după ce pământul udat se zvântă, ligheanul se acoperă cu pământ mărunt, pentru a reduce evaporarea apei din sol.
Sursa: Agrointel.