Tămâia, medicamentul sacru care combate afecțiuni grave și îți redă sănătatea. Cum se utilizează eficient

foto: Amazon.com

Tamaia este rasina unui arbore numit boswellia sacra si este utilizata de secole intregi pentru proprietatile sale antiinflamatorii. Studiile au dovedit ca aceasta distruge celulele canceroase de la nivelul ovarelor.

In plus, substanta face mai eficienta chimioterapia pentru a ucide celulele care, in mod normal, nu raspund la tratamentul chimioterapic. Asadar, specialistii britanici spun ca tamaia ar putea fi utila mai ales in cazurile in care cancerul se dovedeste rezistent la tratamentele clasice si ar putea, de asemenea, sa creasca speranta de viata a pacientelor in stadii avansate de cancer ovarian.

Tamaia este probabil cel mai puternic si mai cunoscut remediu din medicina populara magica romaneasca. O cura extraordinar de buna, ce topeste chisturile pe ficat, plamani sau rinichi, este cea bazata de tamaie.

Astfel, in prima saptamana se inghite in fiecare dimineata, pe stomacul gol, un bob de tamaie alba (cat un bob de mazare), invelit in miez de paine (ca sa nu atinga dintii, fiindca formeaza carii). In urmatoarele trei saptamani se procedeaza la fel, dar numai din doua in doua zile. In paralel se beau trei-patru pahare cu ceai de traista-ciobanului inaintea meselor principale si chiar intre mese in loc de apa.

Tratamente cu tămâie

Tămâia şi cancerul

Conform tuturor cercetărilor de până acum, aci­dul boswellic din tămâie este unul din cei mai ac­tivi agenţi anti-tumorali cunoscuţi. Cum acţio­nează el? Pe mai multe căi, dar cel mai cunoscut meca­nism este acela de atacare selectivă a celulelor can­ceroase. Spre deosebire de citostaticele de sin­teză, care afectează atât celulele maligne cât şi pe cele să­nătoase, extractul de tămâie provoacă distru­ge­rea doar a celulelor care au suferit mutaţii. În ce tipuri de cancer este eficient acidul boswellic? Ac­ţiunea sa a fost testată în afecţiuni oncologice cu peste 40 de localizări.

Menţionăm eficienţa sa în cancerul la sân, de colon, de rect, pancreatic, hepa­tic, la vezica urinară, la stomac, la creier (menin­giom, neuroblastom, gliom), bucal, farin­gian, eso­fa­gian, pulmonar. Conform datelor existente, ex­trac­­tul de tămâie este activ şi contra leucemiei, mie­lomului, limfoamelor maligne. În medicina tradi­ţională sunt semnalate rezultate încurajatoare, prin folosirea internă a tămâii şi folosirea externă a ule­iului volatil integral de tămâie, în toate tipurile de cancer. Mai trebuie notată şi folosirea extractului de tămâie ca adjuvant în radioterapia folosită în cancer. Concret, acest remediu reduce cu 60% ede­mele care apar după iradierea terapeutică, ajută la protecţia ţesuturilor sănătoase, stimulează elimi­na­rea ţesuturilor şi fragmentelor de ţesut moarte, pre­cum şi refacerea organismului pe ansamblu.

Intern, cura anti-cancer durează vreme de 90 de zile, timp în care se iau de 2 ori pe zi câte 800 mg din combinaţia pulbere şi extract de tămâie (în pro­porţii egale), pe stomacul gol. Extern, se aplică ulei volatil integral de tămâie, amestecat în proporţia 1:5 cu ulei de măsline, pe tumorile exteriorizate. Ace­laşi amestec se aplică extern la încheieturile mâini­lor, ale picioarelor, pe ceafă (se face un masaj foarte uşor, vreme de 5 minute, în sensul circulaţiei ve­noase, de două ori pe zi).

Atunci când a luat prima pastilă cu ex­tract de tămâie, Eliza tocmai terminase şedinţele de chimioterapie.

Era la a treia serie de medicaţie citostatică şi tumora ova­riană de care suferea continua să crească, în ciuda tratamentului cu efecte adverse greu de suportat. Acum, ultimele sale speranţe erau legate nu de medicamente chimice, ci de capsula ce conţinea un praf crem-albicios şi emana un miros plăcut, chiar sacru – i se părea ei. A făcut un trata­ment de trei luni cu extract de tămâie, timp în care tumora s-a oprit pentru prima oară din creştere şi chiar a scăzut un milimetru. Da, un singur mili­metru, dar care a umplut-o de fericire, pentru că odată cu această scădere, a mai primit o veste bună – markerii tumo­rali cunos­cuseră o scădere remarcabilă. Pe hârtie era scris negru pe alb: mar­kerul CA125 coborâse de la 128 la 14, fără niciun fel de efect advers. Ce însemna aceasta? Că, pentru prima oară de la diagnosti­care, tumora sa nu mai prolifera. Au trecut trei ani, şi de atunci cancerul ova­rian al Elizei se află în re­misie. Speră ca, la un moment dat, tumora să dis­pară complet, dar în aceşti trei ani, a dus o viaţă normală. Şi-a dus fetiţa la şcoală, a făcut plimbări lungi în natură, a mers constant la serviciu şi chiar a ajuns în vacanţe la mun­te. Un miracol? Poate, dar nu este singurul fă­cut de tămâie, o plantă pe care ar trebui să o cu­noaş­tem mai bine.

Tămâia şi reumatismul

Această plantă este un adevărat fenomen în lup­ta cu bolile articulare. Luată intern, tămâia sub for­mă de extract reduce durerile şi inflamaţia articu­lară, creşte flexibilitatea articulaţiilor, măreşte capa­citatea de efort (s-a demonstrat că permite, de exem­plu, pacienţilor cu artrită reumatoidă sau os­teo­artrită a genunchilor să parcurgă distanţe mai mari). Aplicată extern, crema de tămâie este recu­noscută în medicina populară, pentru că are darul de a lua cu mâna durerile reumatice. În realitate, durerile reumatice nu dispar instantaneu, dar în 24-48 de ore rigiditatea articulară se diminuează serios. Efectele sunt amplificate dacă se aplică aşa-numita cremă de tămâie thermo, care conţine şi extract de ardei iute, care are un puternic efect de stimulare a circulaţiei şi de încălzire.

Cura internă anti-reumatică se face cu extractul de tămâie (în combinaţie cu pulberea de răşină din aceeaşi plantă) din care se iau minimum 400 mili­grame pe zi. Suplimentar, se masează arti­culaţiile cu cremă de tă­mâie.

Tămâia, astmul, bronşita cronică şi emfizemul pulmonar

Tratamentul de trei luni cu extract de tămâie, in­gerat împreună cu pulberea (câte 400 mg din fie­care, în două reprize pe zi), diminuează sensibili­tatea alergică a căilor respiratorii medii şi inferioa­re, degajează arborele bronşic de excesul de secre­ţii, uşurează inspiraţia şi expiraţia. Extern, se inha­lează o combinaţie între uleiul integral de tămâie şi cel de mentă piperată, cele două având efecte bron­hodilatatoare şi expectorante salvatoare, contra bron­şitei cronice şi astmului. Contra emfize­mului pulmonar, se inhalează combinaţia dintre uleiul integral de tămâie şi cel de eucalipt.

Cele mai spectaculoase rezultate s-au obţinut cu tămâia în astm, unde peste 70% dintre pacienţi au relatat dispariţia unor simptome cum ar fi: dificul­tatea în respiraţie, expiraţia şuierătoare. De aseme­nea, pacienţii astmatici au raportat rărirea sau dispa­riţia acceselor de sufocare.

Extractul de tămâie se administrează sub formă de capsule: 2-4 zi, în cure de 2 luni, cu 15 zile de pauză. Cu uleiul volatil integral de tămâie se fac inhalaţii zilnice şi aro­matizări ale ca­merei în care bolnavul doarme.

Tămâia, memoria şi păstrarea nealterată a funcţiilor creierului

Cercetările au arătat efecte tera­peutice cu ade­vărat spectaculoase al extractului de tămâie asupra creie­rului. Efectele acestei plante sunt atât de nu­meroase, încât pot părea incre­dibile, şi totuşi:

* extractul de tămâie îmbună­tăţeşte memoria pe termen scurt, in­clusiv la persoanele în vârstă, pre­venind Alzhei­merul;

* creşte capacitatea de orientare în spaţiu şi me­moria vizuală;

* la tineri, administrarea tămâiei creşte numărul de conexiuni neuronale şi îmbunătăţeşte memoria pe termen lung;

* creierul afectat de traumatisme fizice are o capacitate mărită de transfer a funcţiilor sale în zo­nele rămase ne-afectate, atunci când este adminis­tra­tă tămâia;

* la pacienţii cu scleroză multiplă, adminis­trarea tămâiei a îmbunătăţit orientarea spaţio-tem­porală şi coordonarea motorie;

* la pacienţii care au suferit un accident vas­cu­lar ischemic, administrarea tămâii scurtează timpul de recuperare a funcţiilor cognitive.

Pulberea şi extractul de tămâie se iau sub formă de capsule, din care se administrează câte două, di­mi­neaţa şi seara, tratamentul durând 30 de zile, minimum. Cu uleiul volatil integral se fac aroma­tizări ale încăperii în care studiem, învăţăm sau ne relaxăm.

Tămâia, depresia şi anxietatea

O singură doză de tămâie creşte tonusul psihic şi disponibilitatea minţii către activitate, eli­minând prompt stările de tristeţe obsesivă, apatie, lipsă de iniţiativă. Curele de câteva săptămâni cu tămâie induc o stare de stabilitate psihică, împie­dicând apariţia stărilor de teamă fără motiv aparent, precum producerea atacurilor de panică. De aseme­nea, această plantă are un puternic efect de atenuare a emoţiilor extreme, prevenind apariţia şi amelio­rând tulburările bipolare.

Contra tulburărilor bipo­lare, se administrează combina­ţia extract + pulbere de tămâie (în propor­ţii egale), din care se iau 400 miligrame, de trei ori pe zi. Aceleaşi doze şi mod de administrare se re­comandă şi contra anxietăţii, atacurilor de panică, în cure de 2-3 luni, după care se face o pauză de 2 săp­tă­mâni, apoi administrarea se poate relua.

Tămâia şi durerile bolnavilor cronici

Un efect foarte interesant al tămâii, luată intern sub formă de extract sau inha­lată sub forma vapo­ri­lor de ulei volatil, este acela că, pur şi simplu, creş­te toleran­ţa orga­nis­mului şi a psihi­cului la durere. Poate părea pu­ţin, dar la pa­cienţii cu pro­­bleme articulare, al­gice sau tumorale, mă­rirea to­le­ranţei la durere este esenţială. Tămâia face boala suportabilă, ajută la mobilizarea re­surselor interi­oare spre vindecare, scade gradul de epuizare etc.

Se ia extractul de tă­mâie, câte 400 mg pe zi, în cure de 90 de zile, cu 15 zile de pauză.

Tămâia, sistemul cardiovascular şi inima

Curele de trei luni, făcute cu combinaţia dintre extractul şi pulberea de tămâie, au darul de a păstra intacte vasele de sânge (îmbunătăţeşte flexibilitatea şi rezistenţa pereţilor vasculari). De asemenea, pre­vine formarea chea­gurilor de sân­ge (tromboza) şi in­fla­marea vene­lor (fle­bita). Asu­pra ini­mii, tă­mâia are efecte pro­tectoare, pre­venind tulburările de irigare ale muşchiu­lui cardiac şi infarctul. Stu­diile au mai arătat că ad­mi­nistrarea înde­lungată a tă­mâii scade nivelul tri­gliceridelor şi al colesterolului rău (LDL) din sân­ge, şi creşte nivelul co­les­tero­lului bun (HDL).

Tămâia şi rinichii

În medicina tradiţională din sud-estul Asiei, ule­iul integral de tămâie este folosit pentru redu­cerea dimensiunilor calculilor urinari, dar şi pentru pre­venirea formării unora noi, după eliminarea celor existenţi. Extractul de tămâie este un protector renal excepţional, curele de lungă du­rată ajutând la sti­mularea funcţiei de filtrare a rinichiului, ceea ce conduce la scăderea nivelului ureei şi creatininei din sânge.

Din uleiul volatil integral de tămâie se iau câte 5 picături, dizolvate într-o linguriţă de miere, de două ori pe zi. După fiecare doză se consumă câte 200 ml de apă plată, de preferinţă oligominerală. Este un tratament contra calculilor şi microcal­cu­lilor renali, contra infecţiilor reno-urinare.

Tămâia şi efectul antibiotic

Acidul boswellic din tămâie, administrat intern, împiedică replicarea unei game largi de bacterii, care produc infecţii la nivelul aparatului respirator, digestiv sau al pielii. Extern, uleiul integral de tă­mâie (inhalat, aplicat pe piele) are un efect anti­biotic puternic, util contra infecţiilor respiratorii sau urinare. Pentru efect antibacterian, se ia uleiul vo­la­til integral de tămâie – câte 2-3 picături, dizolvate în miere, administrate de 4 ori pe zi. Efectul este potenţat dacă se combină uleiul de tămâie cu ule­iul volatil de cui­şoare (Euge­nia caryophillata).

Contraindicaţii la tratamentul cu tămâie

Administrarea pulberii, ule­iu­lui sau extractului de tămâie este interzisă atunci când pacientul are alergie la acest produs. Simp­tomele alergiei sau into­leranţei la tămâie apar atunci când este in­ge­rată, mirosită sau pusă pe piele şi constau în: apariţia unor mân­cărimi şi/sau pete roşii pe piele, stări de greaţă sau vomă, dureri de cap, dificultăţi în respi­raţie.

Cum se administrează tămâia

Pulberea

Se obţine prin măcinarea cât mai fină, cu râşniţa electrică de cafea, a rezinei obţinute din arborele de tămâie. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum 3 luni (deoarece unele substanţe volatile se evaporă rapid). De regulă, se adminis­trează de 4 ori pe zi, câte o jumătate de linguriţă rasă de tămâie, pe stomacul gol. Este un tratament de lungă durată, cu rezultate bune în afecţiu­nile reno-urinare şi reuma­tice, dar care prezintă două in­conveniente majore: 1. Tă­mâia consumată ca atare atacă dantura (pur şi simplu topeşte stratul dur de dentină) 2. Tămâia pură, cu o calitate care să o recomande pentru adminis­trare internă, este greu de găsit.

ATENȚIE! Tămâia folosită pentru fumigaţii în preajma lăcaşelor de cult

Este vorba de tămâia care se comercializează în preajma lăcaşelor de cult, pentru a fi arsă în scop ritualic. De cele mai multe ori, această tămâie este de fapt un amestec de sub­stanţe aromatizante, de sinteză sau semi-sinteză, care nu au nicio legătură cu arborele care produce această răşină. Ca atare, nu doar că tămâia folosită pentru aromatizare în lăcaşele de cult nu are efecte terapeutice, ci poate fi chiar extrem de dăunătoare pentru sănătate, mai ales dacă este ingerată, lucru cu desăvârşire interzis.

Extractul uscat de tămâie

Este produs prin deshidratarea şi concentrarea unei tincturi obţinute din tămâie. Ceea ce rezultă prin această con­cen­trare este o pulbere fină şi aro­mată, care conţine mari cantităţi de acid boswellic – substanţa vi­no­vată de efectele antitu­morale, anti­in­flamatoare şi imuno­modula­toare ale aces­tei răşini. Extractul standar­dizat în acid boswellic este validat ca medicament de sute de studii ştiinţifice, care de­mon­strea­ză valoarea sa te­rapeutică. Există şi extracte de tămâie ne-stan­dardizate, dar rezultatele obţinute cu acestea sunt slabe.

Uleiul volatil de tămâie

Se obţine prin distilarea răşinii, obţinându-se un lichid transparent-găl­bui, cu miros puternic şi gust înţepător. Pentru a fi folosit cu succes în terapie, uleiul volatil de tămâie trebuie să fie integral, adică să conţină toate com­ponentele naturale, rezultate după dis­tilare, fără a se extrage din el nicio substan­ţă activă, fapt care l-ar lipsi de calităţi curative. De asemenea, nu trebuie să fie diluat cu solvenţi chimici sau să conţină adaosuri de arome chimice. Apoi, trebuie specificat clar pe ambalajul acestui ulei că este avi­zat pentru administrare internă, altfel existând ris­cul să apară reacţii adverse grave, de natură să afec­te­ze sănătatea, nu să o îmbu­nătă­ţească. Uleiul vola­til de tămâie este mai puţin stu­diat din punct de vedere medical, dar practica de zi cu zi i-a demon­strat calităţi reale în lupta cu cance­rul şi leucemia, cu afecţiunile reumatice, dar şi în îmbunătăţirea stării psihice. Din uleiul volatil de tămâie se iau, de regulă, 2-5 picături (diluate cu miere sau ulei de măsline), de 2-3 ori pe zi. De ase­menea, se utili­zează extern sub formă de frecţii, băi aromatizate, mai rar comprese.

Surse:

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *