Viaţa de film a surorii lui Eminescu, frumoasa Aglaia Eminovici

foto: identitatea.ro

Aglaia Eminovici, sora poetului Mihai Eminescu rămasă în umbra ilustrului său frate, are o poveste demnă de scenariul unui film. Renumită pentru frumuseţea ei, Aglaia a influenţat cariera muzicală a lui Ciprian Porumbescu şi a lui Teodor Flondor, fiind o pianistă de excepţie. L-a impresionat pe Titu Maiorescu şi a fost căsătorită din interes, împărtăşind tragedia familiei Eminovici.

Mihai Eminescu a fost cel mai ilustru membru al familiei Eminovici. A rămas posterităţii ca un geniu al literaturii române, dar şi ca un jurnalist de excepţie. Cu toate acestea, deşi nu au lăsat moştenire generaţiilor rodul minţii lor luminate, mai mulţi membrii ai familiei Eminovici s-au remarcat în timpul lor ca oameni de inteligenţă şi cultură deosebită. Printre aceştia s-a aflat şi Aglaia Eminovici, poate cel mai talentat copil al căminarului Gheorghe Eminovici şi al Ralucăi Iuraşcu, alături de fratele său Mihai.
Frumoasa botoşăneancă care l-a influenţat pe Ciprian Porumbescu   Aglaia s-a născut la 7 mai 1852. Era un copil frumos şi preferata Ralucăi Eminovici, mama sa. Nu se ştiu foarte multe lucruri despre copilăria Aglaiei. ”Într-o fotografie o vedem adolescentă, bucălată şi graţioasă. Mai târziu, însă, liniile se aspresc şi se usucă. Era conştientă de frumuseţea ei, dar era foarte solitară”, scria George Călinescu despre Aglaia.

Preferata părinţilor primeşte o educaţie aleasă. În anii adolescenţei, Aglaia este o tânără frumoasă, educată şi manierată. Avea un deosebit talent muzical, dovedind reale aptitudini la pian. Totodată este îndrăgostită de arta dramatică, dorindu-şi să devină actriţă. Obişnuia să meargă cu fratele ei Mihai Eminescu la Cernăuţi să vadă spectacole de teatru şi muzică. Lipsa de bani a căminarului nu o lasă pe Aglae să urmeze cursuri universitare în domeniul muzicii, dar continuă lecţiile de canto. Cert este că frumoasa adolescentă se învârtea prin toate cercurile intelectuale de la Botoşani, Suceava şi mai ales de la Cernăuţi. Aici l-a cunoscut pe Ciprian Porumbescu, impresionat de calităţile muzicale ale tinerei.
În perioada 1869-1871, Aglaia se află în compania lui Porumbescu şi a lui Teodor Flondor, un alt compozitor cunoscut, pe care se spune îi influenţează pe plan muzical. În special se presupune că Flondor a compus mai tâziu o serenadă pe versurile unei poezii a lui Eminescu, ”Somnoroase păsărele”, influenţat de tânăra botoşăneancă. De altfel, Aglaia ajunge să facă parte din societatea muzicală ”Armonia”, susţinând adevărate reprezentaţii şi chiar concerte la pian, la unele dintre acestea participând şi fratele ei Mihai, între care se spune exista o relaţie specială, cauzată şi de pasiunea comună pentru teatru.

foto: Memorialul Ipotesti

”Cariera” artistică a Aglaiei o face remarcată de un profesor şi un intelectual al vremii de la Suceava, Ioan Drogli. Deşi profesorul sucevean este mai mare cu 20 de ani decât tânăra Aglaia, care nu avea decât 18 ani, Drogli o cere de nevastă. ”Fusese măritată de tânără, la vreo 18 ani (7 ianuarie1871), cu Ioan Drogli, profesor la şcoala normală de învăţători,care între 1875 şi 1882, fiind inspector districtual pentru judeţele Suceava şi Câmpulung, locuia la Suceava. Cu Drogli, Aglae a avut doi băieţi, Ioan şi George”, preciza Călinescu.

Căsnicia nu i-a tăiat elanul artistic Aglaiei. Din contră, tânăra continuă să ofere concerte la pian şi, mai mult decât atât, se apucă de teatru amator. ”Doamna Drogli, în special, declamă poemul «Domniţa şi Robul», cu o exactitate de invidiat”, preciza un articol din presa locală suceveană, despre reprezentaţia Aglaei. Mai mult decât atât, tânăra doamnă Drogli joacă şi în spectacolul  „Florin şi Florica“, de Vasile Alecsandri. Aici o remarcă Titu Maiorescu, venit la Cernăuţi, unde de altfel a avut loc şi reprezentaţia. Se presupune că frumoasa Aglae a aprins inima lui Maiorescu, dar doar platonic.

Drama tinerei doamne Drogli începe odată cu mortea soţului ei în 1887. Rămâne cu doi copii, aproape pe drumuri şi cu bani puţini. Pentru a se salva, se căsătoreşte din interes în 1890, cu căpitanul asutriac Heinrich Gareiss von Döllizsturm, şi trece la catolicism. Mai mult decât atât, în mod tragic, fiul ei George se îmbolnăveşte şi îşi duce viaţa prin sanatorii.
Nefericirea o doboară la fel ca o boală cumplită despre care se spune că a moştenit-o, morbul lui Basedow, o boală autoimună a glandei tiroide, care îi pricinuia stări de indispoziţie şi deformări fizice. Aglaia se stinge în 1900 la Cernăuţi, unde locuia cu ultimul soţ. Acolo a şi fost înmormântată.

Citeste mai mult pe: adev.ro

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *