(Video) Arma supremă. Poate produce sfârșitul umanității

10MK41ThermonuclearBomb

Bomba termonucleară – sau cu hidrogen -precum cea pe care Coreea de Nord afirmă că a testat-o , a fost dezvoltată după folosirea armelor nucleare împotriva Japoniei în al Doilea Război Mondial şi este cu mult mai nimicitoare decât acestea, relatează DPA în pagina electronică.

Prima bombă cu hidrogen – sau bomba-H -, testată în noiembrie 1952 de către Statele Unite, a emis o energie echivalentă cu cea a zece megatone de trinitrotoluen (TNT) – de peste 1.000 de ori mai puternică decât bomba atomică largată de către americani la Hiroshima cu şapte ani mai înainte.

În acest nou tip de bombă, două tipuri de hidrogen – deuteriu şi tritiu – sunt fuzionate în heliu, motiv pentru care eliberează atât de multă energie.

O bombă nucleară convenţională foloseşte fisiunea – divizarea şi nu fisionarea nucleilor atomilor – pentru a crea o explozie, mai slabă.

O bombă cu hidrogen foloseşte o reacţie de fisiune iniţială pentru a produce temperaturi extrem de ridicate, necesare în vederea unei reacţii de fisiune mai puternice.

La mai puţin de un an după ce Statele Unite testau bomba termonucleară, Uniunea Sovietică testa la rândul ei o bombă cu hidrogen, declanşând o adevărată cursă a producerii unor „superbombe”.

Cea mai puternică bombă-H detonată vreodată – şi totodată cea mai mare explozie provocată în istoria omenirii – le-a aparţinut sovieticilor. Detonarea acestei bombe – cunoscute sub numele de „Bomba ţarului” – în 1961 a produs o energie echivalentă cu cea emisă de 50 de megatone de TNT.

Bomba a fost lansată dintr-un bombardier Tu-95V special modificat pentru a o putea transporta și acoperit pentru protecție cu o vopsea specială reflectorizantă. A fost lansată de la altitudinea de 10500 m și a detonat la 4000 m deasupra solului la 188 secunde de la lansare. Pentru a-i încetini căderea s-a folosit o parașută de 800 kg, dând astfel timp avionului să se îndepărteze suficient (45 km). Comandantul misiunii și totodată pilotul bombardierului strategic a fost maiorul Andrei Durnovțev, ulterior ridicat la gradul de locotenent colonel și făcut erou al URSS. Un al doilea avion de tip Tu-16 a observat și înregistrat testul.

Explozia a avut loc la 11:32 AM ora Moscovei (30 octombrie 1961), deasupra poligonului militar (coordonate aproximative 73.85 N, 54.50 E) din Golful Mitiușciha la 55 km nord de localitatea Severnâi și la 250 km nord de Belușia. Mingea de foc a avut un diametru de 5–7 km. Lumina exploziei a fost atât de puternică încât a fost zărită de la 1000 km distanță. Ciuperca atomică s-a ridicat la 64 km înălțime și a avut un diametru de 30–40 km. Toate clădirile din Severnâi au fost distruse. La sute de kilometri distanță casele din lemn au fost distruse și cele din cărămidă și-au pierdut acoperișurile, ferestrele și ușile. Comunicațiile radio au fost întrerupte timp de aproape o oră. Explozia a putut fi văzută și simțită până în Finlanda, spărgând și geamuri. Undele de șoc atmosferice au făcut inconjurul planetei de 3 ori. Oamenii care s-ar fi aflat la mai puțin de 100 km ar fi suferit arsuri de gradul 3. Căldura s-a simțit până la 270 km. Șocul seismic a măsurat 5-5,25 grade pe scara Richter. Puterea degajată în cele 39 nanosecunde ale exploziei a fost de 5,4×1024 watt (5,4 yottawatt), aproximativ 1,4% din puterea Soarelui.

SUA au estimat inițial puterea bombei la 57 megatone, cifră preluată și de Hrușciov în memoriile sale. După 1991 această cifră a fost revizuită la 50 megatone conform documentelor sovietice. Și totul a fost în 1961… Acum ce ni se poate întâmpla?

Sursa:

 

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *