Cum îşi păstrau sănătatea ţăranii români acum un veac: lenea era considerată aducătoare de vicii, munca fizică era izvor de sănătate

foto: Botosaneanul

Sănătatea era privită în urmă cu un secol drept darul cel mai scump de la Dumnezeu. De ea aveau parte cei care duceau o viaţă sănătoasă şi de ea erau lipsiţi cei supuşi viciilor, susţineau medicii de acum un veac. ”Omul slăbănog, cu sănătate şubredă, o poate întări, poate deveni un om zdravăn dacă se hrăneşte bine, dacă ţine corpul curat şi se fereşte de beţie şi de obiceiuri rele. Ne putem prelungi viaţa prin traiul cumpătat şi regulat”  îi sfătuia doctorul I. Felix pe ţăranii români în cartea ”Poveţe despre starea sănătăţii”, apărută în 1902. Potrivit specialistului în medicină, doar omul sănătos îşi putea îndeplini toate îndatoririle faţă de ţară şi faţă de familie.

Lenea ducea la la boală

Se credea că omul sănătos îşi pierde lesne sănătatea prin trândăvie. ”Prin muncă creşte puterea corpului, cu cât omul lucrează mai regulat, cu atât devine mai voinic, de vreme ce nelucrarea slăbeşte corpul. Nelucrarea vatămă pe lângă corp şi sufletul” , se mai spunea în cartea scrisă în 1902.

Ţăranii erau învăţaţi că trândăvia îndeamnă la vicii şi erau îndemnaţi la muncă pentru a se menţine în formă. ”Nu trebuie să ne pierdem timpul cu nelucrarea şi la zilele hotărâte de Dumnezeu pentru slujba sfântă în biserică şi pentru odihna corpului să nu adăugăm şi alte sărbători care nu sunt poruncite de legea creştinească” , mai spunea doctorul I. Felix.

Curăţenia era primordială

Doctorul sfătuia românii să nu se ferească de aerul rece nici măcar iarna: ”Să nu ne temem de aerul proaspăt şi rece care intră iarna prin ferestre şi uşi deschise că va vătăma sănătatea noastră şi aceea a copiilor. Aerul stricat aduce un rău mai mare decât puţinul aer rece pe care-l primim”.   Curăţenia era primul sfat în ceea ce priveşte veşmintele ţăranilor de acum un veac. Dacă casa nu este bine clădită şi bine îngrijită, ea poate vătăma sănătatea noastră, avertiza medicul. În urmă cu un secol locuinţă sănătoasă însemna: ”încăpătoare pentru toţi cei care şed în dânsa, dacă pereţii şi pardoseala ei sunt uscate şi curate, dacă are destulă lumină, dacă se poate încălzi, dacă aerul este curat”.

Corsetele şi încălţămintea cu toc, dăunătoare pentru sănătate

Corstele doamnelor de la oraş şi încălţămintea cu toc erau considerate elemente care afectau starea sănătăţii. ”Ar fi o nenorocire dacă ţărăncile s-ar obişnui să poarte corsete strâmte pe care şi femeile şi fetele de la oraş au început să le lepede fiindcă sunt primejdioase. Sunt foarte vătămători pantofii şi ghetele fetelor şi femeilor cu călcâie (tocuri) înalte şi înguste, nu numai picioarele au să sufere de asemenea încălţăminte, ci întreg corpul pentru că ele fac pasul nesigur. Asemenea, la cizma cu tocuri, piciorul fuge înainte şi se simte strâns. Cizma şi gheata strâmtă împiedică circulaţia sângelui în picior şi face bătături”, explica medicul în 1902.

Integral pe adevarul.ro