“Dumnezeu, când a făcut pământul, a făcut și medicamentele”. Vindecarea de cancer cu miere și plante

foto: romaniatv.net

“Au băgat sonda, au intrat, au intrat și la un moment dat au ajuns în capul rinichiului și au zis: n-are nimic, e perfect. Întoarce camera, le-a zis doctorul. Și atunci au descoperit… pe unul dintre pereții rinichiului se vedea curgând sange. Sânge, sânge curat. Scoateți-l afară că are o tumoră cât capul unui copil! Ăsta-i cancer, clar! Cancerul meu se întinsese exact ca o ciupercă peste rinichiul și plămânul strâng”. Avea metastază.

Asta era într-o vineri. Luni l-au operat. “Înainte de operație, doctorul mi-a spus: operația nu e grea. E foarte grea. Ai 50 % șanse de scăpare, 50% șanse de plecare”. I-au scos un rinichi și uretra, metastazele i le-au lăsat în corp. N-au avut cum le curăța căci erau întinse ca o pânză de păianjen pe plămânul stâng și pe rinichiul drept. Și când el încă mai spera la viață, a venit iarăși doctorul: “Îți spun clar, șansele tale de viață, dacă mai sunt, sunt de maxim 6 luni”.
“Nu știam ce să fac: să urlu, să mă arunc pe jos, să râd, să mă uit la el și să cred că e un banc prost… A zis: nu ai ce să faci. Nu mai poți să faci nimic. Doar Dumnezeu te mai poate ajuta, doar un miracol”. Au trecut trei ani de atunci și Dan Țiplea din București trăiește și e aproape sănătos. Metastazele lui au dispărut – pe filmele analizelor apar acum ca niște puncte mici. Mai are de așteptat încă șapte ani să fie absolut convins că a scăpat definitiv de cancer, însă și acum Dan Țiplea se consideră ca și vindecat. Medicul lui, uluit – același care-i mai dăduse șase luni de viață – , i-a spus că nu-și explică ce și cum a făcut (el nu crede, oricum, decât în ceea ce taie), dar dacă a luat ceva, să ia în continuare.

“Domnule, e clar, eu dacă nu mor de cancer, mor de foame!”

Rețeta vindecării i-o dăduse, de fapt, tot doctorul, fără să știe, în ziua aceea cruntă în care-l anunțase că doar un miracol îl mai poate salva. A fost momentul în care Dan Țiplea a început să cheme minunea aceea cu toate forțele lui. Și ea a venit așa cum e mai simplu, pe stradă, când întâmplător soția sa a auzit o conversație despre o vindecare incredibilă de cancer. Se vorbea acolo despre un tratament vindecător pe bază de miere și de crudități. O rețetă naturistă, de fapt.

Inventatorul suplimentului apicol era un bucureștean: inginerul Victor Bogdan, premiat la saloanele de inventică de la Geneva și de la Bruxelles. Juriul îl apreciase chiar pentru acest supliment vindecător, un mix de miere și multe alte produse din stup.

Dan Țiplea l-a căutat pe inginerul – inventator, a cumpărat suplimentul, iar restul tratamentului l-a primit gratuit. Așa îl dădea Victor Bogdan tuturor bolnavilor, fără bani. Căci rețetele naturiste le primise moștenire de la prietenul său din tinerețe, regretatul vindecător Valeriu Popa și promisese să le dea mai departe suferinzilor exact așa cum le-a primit. Tratamentul anti-cancer este, însă, atât de dur, încât puțini rezistă să-l ducă până la capăt. E reinventarea definitivă a felului de a mânca.

“40 de zile am luat suplimentul pe bază de miere, iar în loc de mesele mele obișnuite mâncam semințe, orez crud cu măr ras, țelina, morcov, grâu încolțit, portocale, fasole, mazăre dulce, sfecla, conopidă, varză. Fără pic de carne, de usturoi, de păstăi de orice fel, fără pic de tot ce obișnuisem eu să mănânc până atunci, de fapt. Așa că mi-am spus: domnule, e clar, eu dacă nu mor de cancer, mor de foame! Aveam un mirooos… pe stradă puteam să concurez cu orice câine: acolo s-au făcut sarmale, dincolo dovlecei umpluți. Înghițeam în sec și mă întorceam acasă la minunatul meu orez luat bob cu bob”, râde Dan Țiplea.

La trei luni de la tratamentul naturist, a observat că metastazele lui au stagnat. După încă trei luni, au început să scadă. Iar acum, de la câțiva centimetri cât aveau ele la început, s-au micșorat până la câțiva milimetri și sunt în continuu regres. Când le povestește cunoscuților că odată el a avut cancer, metastază chiar, și că acum mai are doar niște ”punctișoare”, nu-l crede nimeni. Le arată diagnosticul, analizele și fișele lui de spital, urmărind cu degetul – uite aici scrie negru pe alb “tumoră malignă a bazinului renal” și aici, pe analizele parafate de medic, arată cât de mult se tot micșorează. De abia acum, cu greu, e crezut.

“Dumnezeu, când a făcut pământul, a făcut și medicamentele”

Astăzi, Dan Țiplea a învățat să fie fericit cu nimic. Îl bucură orice banalitate, chiar și simplul fapt de a merge pe stradă. “Înainte aveam senzația că sunt nemuritor. Astăzi am învățat să apreciez totul. În primul rând, faptul că mă trezesc dimineața și sunt sănătos și am șansa la o nouă zi. Și apoi, înveți să te bucuri de tot, de fapt, de la întâlnirea cu un om, până la primăvară, iarnă, n-are importanță, de orice. Simți o bucurie fantastică, parcă poți să zbori când te gândești că ai primit o nouă șansă”, spune. Tratamentele naturiste nu-i par miraculoase, ci firești: “Ele par miraculoase pentru lumea medicinei alopate. Însă Dumnezeu, când a făcut pământul, a făcut și medicamentele. Pentru că le ai, calci pe ele”.

Povestea lui a trăit-o și Constanța Bițulescu din Craiova, pensionară. Acum câțiva ani a descoperit că are tumoră mamară stângă. A făcut citostatice, chimioterapie, s-a operat, dar vreme de patru luni după aceea, îi era atât de rău, încât nu se putea ține pe picioare. Se temea să nu recidiveze, așa cum văzuse ea prin spitale că se întâmplă de obicei. Cum nici un tratament alopat n-o ajuta să-și revină, a început să caute metode naturiste. A început cu ceaiuri speciale. N-au ajutat-o cu nimic. A continuat cu vitamine naturiste de la Plafar. Tot nimic.

Într-o zi, cineva i-a aruncat o vorbă cum că undeva, la București, ar exista cineva care a inventat un supliment anticancer…Și așa a ajuns și ea la inginerul Victor Bogdan. Și, după șase luni de tratament naturist, a devenit alt om. Nu numai că boala n-a mai recidivat, dar zice că brusc organismul i-a întinerit.

“După acele șase luni naturiste, analizele mele arătau ceva ce nici eu nu puteam să cred: parcă aveam corp de 30 de ani, nu de 60, cât împlinisem. Și apoi, efectele le văd și astăzi. Dacă înainte dormeam după amiaza, acum nu mai pot, am prea multă energie. M-am angajat la un chioșc de ziare și toată ziua muncesc fără să obosesc vreun pic. Înainte răceam în gât din orice, amigdalita mea nu-mi dădea voie nici măcar să beau un pahar cu apă rece de la frigider. Acum mănânc înghețată, sunt cea mai fericită! La fel, toată viața mea am avut reumatism poliarticular acut. Acum nu mă mai dor degetele și nici nu mi se mai umflă. Aveam ulcer duodenal cu dublă nișă, iar trecerea de la primavară la vară era un chin pentru mine. Acum nu mai am probleme. Ultima dată, analizele mele arătau că mă aflu sub limita moleculelor de cancer. Adică, vindecată”, ne spune Constanța Bițulescu.

De când a descoperit că se poate face medicină și altfel, le face morală prietenelor: “Bine, măi, voi aveți aurul în curte și nu știți să-l prețuiți? Aveți rădăcini de pătrunjel, morcov, sfeclă și nu le valorificați? Păi zerul de la vacă vindecă ficatul și fierea, nu mai faci piatră, nu mai ajungi la spital. Cumnată-mea s-a vindecat de fiere cu zerul de la vacă. Și voi umblați cu atâtea medicamente în geantă!”.

“Laboratorul” de vindecări

În vreme ce sute de “pacienți” de-ai lui își înghit cuminți suplimentul apicol de trei ori pe zi, inventatorul Victor Bogdan, pensionar, trudește din greu în stupina lui de lângă București. Produce suplimentul din 2003. Rețeta e secretă. Jumate din an acolo doarme, într-o cămăruță austeră cât o cutie de chibrituri. Și zice că el e fericit așa, în pustietate, fără televizor și fără curent electric, doar cu albine și cărți. Prima lui grijă din zi sunt întotdeauna zburătoarele. Cum dau zorii sare din pat, se echipează cu mască și halat și începe verificările. “Ce fac fetițele lui tata, cuminți, cuminți?”. Încă două minute de liniște și începe din nou să vorbească singur: “Aoleo, stupul ăsta și-a pierdut matca! Aolică, aolică, au tras botci de salvare, trebuie unificat urgent! Aha, ăsta-i propolis… îl las aici, că-l ling ele!”.

Iubește apicultura din tinerețe, de pe vremea când era coleg de serviciu cu vindecătorul Valeriu Popa. Nenea Omu, așa-l știa lumea. Era atât de bun și de dornic să ajute oameni, că molipsea pe toată lumea, își amintește inginerul. L-a molipsit și pe el, inițiindu-l în lucruri ce nu stăteau scrise în nici un manual. “Bogdane, îmi spunea, 85% dintre orbi își pot recăpăta vederea prin tratamente naturiste”.

Tot de la el am învățat că aproape orice boală se poate vindeca dacă bolnavul își dorește, crede și respectă niște reguli. Valeriu Popa știa toate lucrurile astea fiindcă avea niște calități deosebite, pe care de fapt le avem cu toții, dar în stadiul de sămânță. El, de pildă, percepea vibrațiile din jur. Punea mâna pe bolnav și pe fruct și, dacă vibrațiile le erau compatibile, știa că fructul acela este bun pentru suferința bolnavului. Și așa a construit el rețetele naturiste cunoscute de atâta lume, măsurând vibrațiile. Mie mi-a lăsat rețetele tratamentelor într-un dosar… probabil fiindcă știa că o să fiu băiat de treabă și o să-i duc munca mai departe”, spune inginerul.

Mesajul medicilor: bolnavii nu trebuie să se îmbete cu apă rece

Suplimentul apicol inventat de el, împreună cu rețetele lui Valeriu Popa, au vindecat și au ameliorat până acum suferințele a sute și sute de bolnavi: au îndreptat Parkinson, ciroze hepatice și miastenia gravis, au vindecat boli de piele, depresii, anxietăți, boli de stomac și multe altele.

“La cancere, peste 50% dintre cazuri s-au făcut bine. Cazuri ca: ajutați-mă, doctorul m-a trimis acasă, nu mi-a dat nici o speranță. La mine apelează un om care a cam terminat cu medicina. Adică doctorul l-a operat, pe urmă a făcut metastază, l-a operat din nou și iar n-a fost bine. În 2002 a ajuns la mine o femeie disperată. Doctorul îi spusese chiar așa: du-te acasă, fă testament copiilor și nu lăsa lucrurile încurcate pe acest pământ! Mai ai de trăit șase săptămâni. Femeia a luat tratamentul și trăiește și azi! Iar exemple sunt nenumărate”.

Explicația vindecărilor miraculoase este naturală, logică, științifică și simplă, adaugă Victor Bogdan. Suplimentul lui apicol ar conține ceva ce medicamentele nu conțin: acizi nucleici. Și mai e ceva: “Îi vindecă, de fapt, și credința lor. Dacă ei nu cred că tratamentul naturist îi face bine, nu-i face, orice ar lua”.

Este de acord cu asta și Adriana Tatomirescu, medic specialist cu competență în apifitoterapie. “Da, ajută credința. Este o formă de relaxare a sistemului nervos. Te întărește și te ajută să mergi mai departe. Și contează enorm să ai psihicul solid, să fii motivat și să-ți dorești să înfrângi boala”, ne-a explicat ea. Dar vindecările de metastaze sau de cancere avansate doar cu tratamente naturiste i se par imposibile. Unele, spune, se poate să fie erori de diagnostic.

“Eu cred că, într-un cancer, produsele naturale sunt importante doar fiindcă cresc imunitatea și ajută chimioterapia să-si reducă mult efectele adverse. Dar nu că vindecă. Când se va face un studiu clinic că dacă mănânci 17 kilograme pe zi vegetale apicole și toate minunile din natură, totul bio, și efectul pozitiv a fost reproductibil la pacienți cu același gen de afecțiune și, după nu știu câți ani n-au existat recidive, da, pot sa cred. Altfel nu. Trebuie să văd”, a adăugat dr.Adriana Tatomirescu.

Scepticismul ei il împărtășesc și medicii oncologi de la Institutul Fundeni. Cei contactați de noi ne-au declarat, simplu, că cel mai bun mesaj pe care l-ar putea transmite ei bolnavilor în stadii terminale ar fi să caute să nu se îmbete cu apă rece. Acesta ar fi, mai cred ei, cel mai mare rău pe care și l-ar putea face singuri. Cu toate astea, doctorii n-au găsit nici o explicație pentru numărul în creștere al suferinzilor vindecați sau ameliorați prin metode naturiste.

Sursa: Jurnalul National, 28 dec.2012. via prosanitas.wordpress.com