Mergi urgent la medic, dacă simţi asta! Cum debutează anevrismul cerebral
foto: helsinki.fi
Atunci când se vorbeşte despre o posibilă existenţă a unui anevrism cerebral, apare instantaneu şi teama de un eventual accident vascular hemoragic. Teamă care este îndreptăţită adesea, deoarece consecinţa cea mai dramatică a unui anevrism cerebral este ruptura acestuia, care se însoţeşte de o hemoragie cerebrală.
Situaţiile sunt şi mai dramatice atunci când la spital ajung în comă pacienţi tineri, aparent sănătoşi, iar familia se întreabă de ce nu au existat semne, simptome care să fi condus la descoperirea la timp a respectivului anevrims cerebral. Dacă poate sau nu poate fi descoperit la timp un anevrism cerebral, unde, când şi cum se tratează acesta, aflaţi din articolul următor
Dr. Nicolaie Dobrin, medic neurochirurg, Departamentul de Investigaţii şi Terapie Neuroendovasculară, Spitalul Clinic de Urgenţe „N. Oblu“ Iaşi: „Anevrismul reprezintă o modificare, cel mai adesea reprezentată sub forma unei dilataţii la nivelul peretelui vascular. Anevrismele pot apărea la orice nivel: la arterele care irigă diverse organe sau ţesuturi, arterele din zona abdominală şi bineînţeles la arterele cerebrale. Practic, oriunde există structură vasculară poate exista un anevrism. Deci, anevrismele cerebrale sunt dilataţii anormale ale arterelor care irigă creierul. Aceste dilataţii apar ca urmare a unor puncte slabe în peretele vasului de sânge. Originea unui anevrism poate fi genetică sau dobândită. Aşa se nasc unii dintre noi: cu pereţi ale vaselor arteriale mai subţiri într-o anumită zonă şi atunci apare această dilatare arterială care creşte progresiv. Există şi anevrisme dobândite în urma unei infecţii sau inflamaţii, anevrisme aterosclerotice, anevrisme posttraumatice ca urmare a afectării peretelui vascular după o traumă. Sunt cazuri când leziuni tumorale pot determina modificări vasculare cu anevrisme.
Riscul de ruptură
Riscul de ruptură al unui anevrism este variabil în funcţie de dimensiune, formă, localizare dar şi alte comorbidităţi asociate ca hipertensiunea arterială, rinichi polichistic, fumatul, abuzul de droguri, unele maladii ereditare, etc.Incidenţa anevrismelor cerebrale în cadrul populaţiei generale variază de la ţară la ţară şi poate fi între 1% şi 7%, şi dintre acestea aproximativ 50% se rup spontan.
Teama de un eventual accident vascular hemoragic
Atunci când se vorbeşte o de posibilă existenţă a unui anevrism cerebral, apare instantaneu şi teama de un eventual accident vascular hemoragic. Teamă care este îndreptăţită. Consecinţa cea mai dramatică a unui anevrism cerebral este ruptura acestuia care se însoţeşte de o hemoragie cerebrală. Iar hemoragia cerebrală este o complicaţie redutabilă care în multe cazuri poate duce la invaliditate sau moarte. Practic, la o ruptură de anevrism cu hemoragie cerebrală, aproximativ din 5 pacienţi 3 nu mai ajung la spital din cauza decesului survenit în câteva minute sau ore. Cifrele mai arată că din 2 pacienţi care ajung la spital, doar unul îşi revine la starea iniţială după tratament, iar cel de-al doilea poate rămâne cu sechele neurologice. Trebuie spus că suntem într-o zonă de patologie foarte severă, agravată de faptul că de multe ori nu există simptome care să conducă la depistarea din timp a anevrismului.
Pacient tânăr şi sănătos: nu putea şti dinainte?
Poate sau nu poate fi descoperit un anevrism înainte de ruptură? Toată lumea întreabă lucrul acesta. Mai ales în cazul pacienţilor care ajung în comă la spital după ruperea unui anevrism. În multe situaţii pacientul nu a avut semne clinice anterioare fiind aparent sănătos. Uneori au fost semnalate episoade cefalalgice ( nota redacţiei – dureri de cap) care s-au remis spontan, aşa numitele „sângerări santinelă“ care pot preceda accidentul hemoragic masiv. Cazurile sunt mai dramatice când frecvent pacienţii sunt persoane tinere, între 25 şi 45 de ani, însă e foarte dificil să diagnostichezi anevrismele înainte de ruptură. Evident că nimeni nu face investigaţii pentru a afla dacă are un anevrism, dacă e aparent sănătos, mai ales că investigaţiile sunt complexe şi uneori invazive.
Nu toate anevrismele au risc de rupere
De exemplu, pentru o investigare complexă a axului cerebral vascular ar trebui făcută o angiografie,ceea ce înseamnă că se practică un acces prin artera femurală şi apoi în vasele cerebrale pentru explorarea şi identificarea unui posibil anevrism. Nici o persoană aparent sănătoasă nu face o astfel de explorare invazivă pentru o afecţiune a cărei incidenţă în populaţie nu este foarte mare, mai ales că aceasta presupune anumite riscuri. Şi, să nu uităm că nu toate anevrismele au risc de rupere)“.
Ce investigaţii se pot face pentru un anevrism
Dr. Nicolaie Dobrin, medic neurochirurg, Departamentul de Investigaţii şi Terapie Neuroendovasculară, Spitalul Clinic de Urgenţe „N. Oblu“ Iaşi: „Ca şi alte metode diagnostice se pot face tomografii cu substanţă de contrast (CT), angiotomografii sau angio RMN care pot depista unele anevrisme, nerupte. Aceste explorări necesită înainte un bilanţ sangvin pentru aprecierea funcţiei renale în cazul utilizării substanţei de contrast şi pot fi efectuate atât ambulator cât şi în mediu spitalicesc. Sunt situaţii însă când pacientul îşi face o astfel de investigaţie pentru o altă patologie şi se descoperă şi un anevrism nerupt. Aici intervine neurochirurgul, care apreciază riscul de ruptură al acestuia, dacă necesită sau nu tratament, urmăreşte imagistic periodic şi apreciază oportunitatea intervenţiei angiografice.
Unde şi cum se tratează anevrismul cerebral
Iaşul este un centru de referinţă, cu tradiţie în tratamentul patologiei neurovasculare care include anevrisme, malformaţii arteriovenoase, tumori vasculare. În prezent la Spitalul de Neurochirurgie „N. Oblu“ Iaşi tratăm anevrismele cerebrale aplicând aceleaşi tehnici ca şi cele utilizate în toată Europa.
Modalităţi de tratament
Există două modalităţi de tratament al anevrismelor cerebrale. Prima este terapia endovasculară. Se practică de obicei abordul prin artera femurală, se ajunge în vasele cerebrale iar cu un microcateter însoţit de dispozitive foarte mici se plasează microspirale intraanevrismal şi se închide anevrismul din interior. Terapia endovasculară este o procedură minim invazivă (nu presupune craniectomia – deschiderea cutiei craniene), este de primă intenţie în anevrismele cerebrale. Sunt însă situaţii când nu e posibil: fie din motive constituţionale ale pacientului ( nu poţi aborda teritoriul vascular), fie pentru că pacientul are alte afecţiuni asociate care interzic terapia endovasculară. Atunci e indicată intervenţia microchirurgicală. Ceea ce înseamnă abordarea din exterior a anevrismului. Se face o craniectomie şi se pătrunde chirurgical până la nivelul anevrismului unde se plasează un clip. Astfel se exclude anevrismul din circulaţie.
Terapia endovasculară, de primă intenţie
De reţinut : de primă intenţie în tratamentul anevrismului se preferă terapia endovasculară, dacă nu există probleme care să o facă dificilă sau să contraindice o astfel de intervenţie. În unele situaţii foarte complexe tratamentul deschis microchirurgical se combina cu cel endovascular (interveniţi hibride). De asemenea, există şi tratamentul conservator pentru cazuri particulare care trebuie supravegheate şi evaluate permanent“.
Simptome ale anevrismului cerebral
De cele mai multe ori anevrismul cerebral nerupt nu are simptome. În unele situaţii pot apărea dureri de cap pasagere, cu caracter brusc şi uneori persistente. Ele apar şi dispar din cauza unor micro sângerări la nivelul anevrismului cerebral care s-a fisurat, a produs o mică sângerare, dar aceasta se remite şi sindromul cefalalgic diminuează. Când însă se produce o hemoragie subarahnoidiană mai importantă cefaleea este foarte violentă descrisă de pacient ca „cea mai mare durere de cap trăită“.
Migrenă sau durere de cap cauzată de ruperea unui anevrism?
Bineînţeles, sindromul cefalalgic sau migrenoid ( nota redacţiei – dureri de cap frecvente) este o manifestare relativ comună. Totuşi trebuie avut în vedere faptul că cefaleea violentă însoţită de redoare de ceafă de diverse semne neurologice ca pareze, paralizii , diplopie sau chiar de pierderea stării de conştienţă poate fi cauzată de un ictus hemoragic datorat unei rupturi anevrismale. Însă, cei care au frecvent migrene ştiu că acestea apar numai în anumite condiţii, declanşate de anumiţi factori.
Consult la neurolog sau neurochirurg
„Indicat ar fi ca în cazul oricărui sindrom cefalalgic violent, brusc apărut, rezistent la tratamentul antalgic obişnuit să consultăm un medic neurolog sau neurochirurg, În aceste situaţii un bilanţ imagistic neinvaziv tomografie cu angiotomografie sau angioRMN poate ajuta la stabilirea diagnosticului şi orienta spre o conduită terapeutică invazivă ulterioară“, încheie dr. Nicolaie Dobrin.
Articol preluat de pe portalul ziaruldeiasi.ro
