”Pila Karpen”, invenția românească dată uitării. Specialiştii din domeniu s-au folosit de principiul „Pilei Karpen” pentru a ajunge pe Lună

Domnilor savanţi de bună credinţă, din lumea întreagă, pila lui Karpen este „Pilă termoelectrică cu temperatură uniformă” şi nu „pilă de concentraţie”.

Scurt istoric şi o prezentare succintă a principiului de funcţionare a pilei electrice

Pila electrică este un dispozitiv electrochimic ce transformă energia rezultată dintr-o reacţie chimică în energie electrică. Au fost descoperite pile electrice ce au funcţionat în urmă cu peste două milenii.

Pilele din Bagdad reprezintă exemple semnificative privind cunoştinţele lumii antice. Istoria modernă a pilelor începe cu experimentele lui Luigi Galvani (1786) sau Alessandro Volta (1799).

Este însă important să menţionăm faptul că nicio istorie privitoare la pila electrică, nu îl aminteşte pe Nicolae Vasilescu-Karpen, om de ştiinţă, inginer, fizician, inventator român, cel care a realizat o adevărată minune a secolului ce a trecut, şi anume „Pila Karpen”.

„Pila nu poate exista”, dar ea, săraca, produce energie de peste 60 de ani

Deşi inedita „baterie”, creată acum 64 de ani încă mai produce curent cu tensiune constantă de 1 volt, unii dintre specialiştii care au analizat invenţia de-a lungul timpului au afirmat, siguri pe ei, că pila nu poate exista, pentru că pune sub semnul întrebării principiul al doilea al termodinamicii.

Există şi oameni de ştiinţă de înaltă autoritate pe plan mondial, care au concluzionat că, pila Karpen funcţionează folosind exclusiv energia termică a mediului ambiant.

În literatura de specialitate, pila Karpen se întâlneşte (foarte rar) şi sub denumirea de pila K sau pila VK. Specialiştii spun că ne găsim în faţa unei pile de concentraţie, în pofida faptului că inventatorul a denumit-o „pilă termoelectrică cu temperatură uniformă”.

Pila Karpen are electrozi din aur (lucios) şi platină neagră (poroasă) cufundaţi în acid sulfuric de înaltă puritate. A fost catalogată ca pilă de concentraţie fie dintr-o înţelegere greşită a fenomenului, fie din necunoaştere. Se mai poate lua în calcul şi posibilitatea unei dezinformări intenţionate, scopul fiind acela de a nu putea fi cunoscută, produsă în serie şi utilizată pe scară largă. Nedovedit, se crede totuşi că este folosită de agenţii spaţiale, precum şi în aplicaţii militare.
Articolele vechi au dispărut, cele rămase conţin informaţii contradictorii, foarte multe greşite.

Pe plan internaţional, dezinformare, pe plan naţional, delăsare

„Lui Strabon i-a venit mai la îndemână să-i descrie pe goţi ca Geţi !!!”

Profesorul Ionel Solomon, preşedintele Societăţii Franceze de Fizică, în perioada 1973-1974, a exprimat chiar convingerea că, la jumătate de secol după inventarea ei, specialiştii din domeniu s-au folosit de principiul „Pilei Karpen” pentru a ajunge pe Lună.

În acest domeniu, dezinformarea poate fi confundată uşor cu o extraordinar de mare lipsă a surselor competente de informare.
Pila Karpen, numită şi pila K (mai rar pila VK), denumită de autorul ei „pila termoelectrică cu temperatură uniformă”, este o pilă electrică inventată de acad. Nicolae Vasilescu-Karpen.

Aceasta a fost brevetată în 1924 şi realizată în 1950, în prezent afându-se expusă la „Muzeul Naţional Tehnic”, „prof. ing. Dimitrie Leonida”, din Bucureşti.
Pila Karpen este formată dintr-un electrod din aur şi un electrod din platină, în timp ce electrolitul este acid sulfuric de puritate ridicată.
Slaba reactivitate a electrozilor permite funcţionarea (furnizând un curent extrem de redus) pe perioade îndelungate, dacă se menţine prezenţa electrolitului.
La 27 februarie 2006, după 56 de ani de la construirea pilei, aceasta încă funcţiona, potrivit afirmaţiilor făcute de către dr. Nicolae Diaconescu, directorul muzeului „Dimitrie Leonida” la acea dată.

Istoria pilei lui Karpen

Vasilescu-Karpen a lucrat asupra unei metode de a crea o sursa de energie ieftină chiar înainte de Primul Război Mondial, astfel încât, în anul 1922 a primit brevetul pentru schiţele sale.

Prototipul a fost finalizat în anul 1950, acesta continuând să producă energie electrică, până în zilele noastre, spre surprinderea cercetătorilor care ştiu de existenţa acestuia.

Vasilescu-Karpen

Modul de funcţionare al „Pilei Karpen”

Două pile sunt legate în serie, iar acestea alimentează un motor, care acţionează o paletă legată de un comutator, astfel, ca la fiecare jumatate de rotaţie paleta închide şi deschide circuitul, în mod alternativ, fapt ce permite pilei să se reîncarce.

Pilele electrice, în mod normal nu depăşesc o perioadă de viaţă mai mare de 10 ani si totusi aceasta invenţie se încăpăţânează să funcţioneze, fără a da semne că s-ar putea opri vreodată.

Invenţie controversată şi uitată

Conform celui de-al doilea principiu al termodinamicii, un mecanism care se autoalimenteaza nu este posibil. Controversele şi polemicile intervin în momentul în care pila este catalogată de oameni de stiinţă din străinătate, ca fiind o pila de combustie, când ea fusese denumita de însuşi inventatorul ei, pila termoelectrică cu temperatură uniformă.

Karpen ştia că merge împotriva curentului general acceptat de comunitatea stiinţifică internaţională si cu toate acestea continuă cercetările, care vor fi fructificate, în final, prin punerea în funcţiune, a pilei sale, în anul 1950. Până în prezent nu s-au efectuat studii aprofundate asupra pilei lui Karpen de nicio instituţie si de niciun grup de oameni de ştiinta pentru a dezvălui, exact, principiile de functionare a pilei.

Evident că, o sursă de energie ieftină, nu este privită cu interes de liderii societăţii de consum.

Ce-i de făcut cu „ geniul materiei cenuşii” ?

Nu se manifestă niciun interes concret pentru publicitatea acestei invenţii, nici în lumea afacerilor, nici în lumea academică. Poate cândva, în viitor, această invenţie va primi atenţia care i se cuvine. Trebuie subliniat faptul că deţinem deocamdată prototipul şi cine ştie ce alte secrete ar mai putea „ascunde” „Pila lui Karpen”, când se va trece la valorificarea ei pe scară largă.

sursa: revistasecretul.wordpress.com