Polii magnetici ai Pământului se deplasează în lateral. Oamenii de ştiinţă sunt contrariaţi. La ce să ne așteptăm

de admin · 16 februarie 2019

foto: destepti.ro

Polii magnetici ai Pământului, după cum se știe, nu stau pe loc, deplasându-se lent pe suprafața Planetei. Se crede că directia lor este determinată de mișcarea masei de fier topit în nucleul planetei noastre, care influenţează câmpul magnetic al Pământului. Dar se întâmplă ceva ciudat, în ultimii ani, cu polul magnetic de nord, acesta se deplasează, practic, în linie dreaptă, cu viteză crescândă.

În anul 2007, polul a părăsit teritoriul Canadei, unde s-a aflat de la începutul observațiilor directe în 1831, respectiv, cu câteva secole în urmă. În prezent, acesta se îndreaptă înspre Taimîr, unde poate ajunge peste câteva decenii, dacă direcția și viteza mișcării sale nu se vor schimbă în acest răstimp.

Viteza mișcării polului e, în prezent, de 64 kilometri pe an. Cu doar câteva decenii în urmă, aceasta era de cinci ori mai mică.

Calea polului magnetic nordic. Locurile de observații directe sunt marcate cu puncte roșii, iar liniile albastre indică reconstrucția făcută, folosindu-se datele paleomagnetice, potrivit Wikipedia.

Mișcările sale duc la inconveniente tehnice evidente. Câmpul magnetic al Pământului, chiar și în epoca GPS-ului, continuă să fie utilizat pentru navigație. În mod tradițional, în baza busolei. Indicațiile busolei, sunt desigur, influențate de configurația reală a câmpului, în primul rând de localizarea polilor magnetici.

Pentru nevoile navigației magnetice, oamenii de știință, o dată la câțiva ani, alcătuiesc Modelul Magnetic Mondial (World Magnetic Model) – o hartă detaliată a cîmpului magnetic al Pământului, care ar trebui să ofere un răspuns exact la întrebarea, încotro arată acul busolei în fiecare punct al Planetei. Modelul funcţional din prezent, construit în anul 2015, trebuia să funcționeze pînă în anul 2020, însă deja la începutul anului 2018 erorile acestuia au devenit prea mari.

Astfel arata WMM în anul 2010

Problema este parțial legată de polul, aflat în mișcare, dar şi de alte mișcări din adâncurile Planetei. Fierul topit, care circulă în nucleul Pământului generează o mare parte a câmpului magnetic, care se schimbă odată cu schimbarea fluxurilor din adâncime. În anul 2016, spre exemplu, magnetismul s-a intensificat temporar sub nordul Americii de Sud și în partea estică a Oceanului Pacific.

Toate acestea înseamnă că geofizicii vor trebui să pregătească un nou model. Este preconizat ca acesta să fie gata până la sfîrșitul lunii ianuarie și că va servi câțiva ani, în locul datelor modelelor anterioare, care erau valabile timp de cinci ani.

Consecințele inversării polilor magnetici

Inversarea polilor magnetici ai Pământului nu înseamnă un cataclism care să ducă la dispariţia Terrei. În ultimii 200 de milioane de ani, s-a produs inversarea polilor magnetici ai Pământului de 300 de ori, ultima fiind cu 780 000 de ani în urmă. În astfel de situaţii, se produce o perturbare în nucleul incandescent al planetei, care determină deplasarea polilor magnetici. La finalul unui astfel de perioade, ale cărei consecinţe se pot manifesta de-a lungul a 1000 – 10 000 de ani, geomagnetismul fie revine la valorile iniţiale, fie rămâne la valori foarte mici, motiv pentru care radiaţiile solare devin extrem de nocive.

Analiza magnetitei, un mineral compus din oxid de fier, cu urme de magneziu, nichel, crom, titan şi aluminiu, din vase de ceramică antice, permite măsurarea câmpului magnetic la momentul când au fost lucrate vasele respective, pentru a-l compara cu cel prezent, constatându-se că, de peste 1500 de ani, câmpul magnetic al Pământului scade continuu, iar în ultimii 50 de ani, s-a micşorat cu 10%.
Anomalia magnetică din Atlanticul de Sud (prescurtat SAA – South Atlantic Anomaly) se referă la faptul că geomagnetismul are aici o valoare particulară, centura de radiaţii Van Allen (numită aşa în cinstea fizicianului care a descoperit-o) fiind mai aproape de Terra, în regiune.
Un fenomen similar cu South Atlantic Anomaly s-a constatat şi în sudul Braziliei, unde poate fi pusă în pericol funcţionarea liniilor de electricitate de mare putere, de care depinde şi infrastructura metalică de mari dimensini (căile ferate, reţele de distribuţie a apei etc.). S-a înfiinţat în această zonă, în apropierea epicentrului anomaliei, un laborator de geomagnetism, care să găsească soluţii pentru situatiile de avarie.
Şapte vulcani, din şase zone diferite de pe glob (Japonia, Mexic, Guatemala, Italia, Indonezia, Nepal) au erupt la un interval de câteva ore, iar în nordul Japoniei, o insulă cu o suprafaţă de 300 de metri pătraţi a apărut într-o singură noapte.
Curenţii din mări şi oceane fac zgomote ciudate, niciodată auzite/inrestrate înainte.
În Siberia au apărut cratere uriaşe, începând cu anul 2014, iar un pilot olandez a surprins, când avionul său era deasupra Pacificului, un val de lumină incandescentă, provenind din ocean, fenomen pentru care specialiştii nu au găsit nicio explicaţie.
În SUA, Aeroportul Internaţional din Tampa (Florida), dar şi altele, din alte regiuni, şi-a redesenat şi corectat sectoarele, pentru că acestea nu mai corespundeau coordonatelor indicate de busole.
În anul 2013, Agenţia Spaţială Europeană (ESA) a lansat misiunea SWARM, unul dintre obiective fiind de a analiza şi calcula data acestei posibile inversiuni a polilor magnetici. Există şi probabilitatea ca, un timp, câmpul magnetic să îşi piardă dipolaritatea (să existe atunci mai mulţi Poli Nord şi Sud), după care să se restasbileasca polaritatea iniţială.
Inuiţii, nume generic pentru populaţia din regiunile de la Polul Nord, susţin că Soarele nu mai apune în locul pe care îl ştiau şi, dacă există vreo populaţie care să cunoască semnele cerului şi ale luminii, aceştia sunt inuiţii, iar mărturiile lor trebuie tratate cu cea mai mare seriozitate, aşa cum şi fac, de altfel, oamenii de ştiinţă, care au confirmat că de la o înclinaţie de 23,5 grade, axa Pământului este înclinată acum la 26 grade. În acelaşi timp, mişcarea de rotaţie a Terrei a încetinit şi toate acestea sunt în legătură cu inversarea polilor magnetici ai Pământului.

Cu un câmp magnetic slab, consecinţă a fenomenului de inversare a polilor magnetici, ar putea fi afectate reţele de comunicaţie mondiale, reţelele electrice, cele de alimentare, asociate furtunilor solare, sistemele GPS etc.
Găurile în stratul de ozon care ar permite razelor ultraviolete să pătrundă mai puternic până la suprafaţa Pământului.
Civilizaţia noastră supertehnologizată ar putea suferi, în diverse feluri, de pe urma slăbirii câmpului magnetic spaţial. Deja pe sateliţii care survolează Atlanticul de Sud, se pot constata dereglaje pe computerele şi instrumentele din dotare, din pricina unui flux mai puternic de protoni din spaţiu.
În scenariile cele mai sumbre – seisme, tsunami, catastrofe climatice, cutremure violente şi chiar deplasarea continentelor, dispariţia masivă de specii de animale şi plante, paralizarea sistemelor informatice, iradiaţii, schimbarea mişcării de rotaţie a Pământului – sunt doar câteva dintre urmările posibile în cazul în care ar avea loc inversarea polilor magnetici ai Pământului.

Inversarea polilor magnetici ai Pământului nu este un fenomen care să se producă instantaneu şi, pe de altă parte, nimeni nu poate spune cu precizie care ar fi impactul asupra omenirii al unui astfel de proces. Dar este evident că oamenii de ştiinţă nu numai că nu resping posibilitatea producerii lui, dovezile că este în desfăşurare se adună, tot mai multe, iar unele studii avansează ideea că s-ar putea intra într-o perioadă de instabilitate mai repede decât s-a estimat.

Un studiu realizat de o echipă internaţională de oameni de ştiinţă, publicat în Geophysical Journal Internaţional, precizează că inversarea polilor magnetici ai Pământului s-ar putea produce în câteva decenii doar. Măsurătorile sateliţilor lansaţi cu scopul de a măsura câmpul magnetic al Pământului au arătat că acesta a scăzut în intensitate, în ultimii ani, într-un ritm de zece ori mai rapid decât cel presupus. În raport cu Universul şi cu legile naturii, voinţa şi inteligenţa umană, în pofida progreselor extraordinare ale epocii moderne, rămân în plan secund. Tot ceea ce se poate face acum este să se găsească soluţii pentru ca dezechilibrele generate de un astfel de fenomen, furia naturii, pe care omul modern nu a ştiut să o preţuiască, să o respecte şi să o protejeze îndeajuns, să nu producă efecte devastatoare şi ireversibile pentru tot ce înseamnă viaţă. Viaţa este un miracol, iar omul este doar o parte a acestui miracol.

surse: