Pulsul, martorul sănătății noastre. Se pot distinge circa 28 de tipuri și subtipuri de pulsuri. Ce boală indică fiecare tip

Medicii chinezi au dezvoltat o stiinta numita pulsologie, au realizat ca felul cum circula sangele prin artere este indiciu important în diagnosticarea bolilor .

Aceasta consta în examinarea tactila a pulsului arterial. Informatiile oferite de aceasta tehnica stau la baza diagnosticarii afectiunilor din corp, chiar si a celor mai subtile boli.

Organul care sufera este identificat imediat de un specialist cu experienta in pulsologie doar prin luarea pulsului la încheietura mainii.

Noi nu putem decat sa-i aflam valoarea, cu ajutorul aparatelor de luare a pulsului. Dar sa vedem ce enigme ascunde miscarea ritmica a sangelui, deslusite de o stiinta veche de 4.000 de ani.

Ce este pulsul?
Sangele nu circula la fel printr-o zona sanatoasa a corpului si prin una afectata, unde fluxul este înfranat. Desi medicina sustine ca exista un singur puls arterial, specialistii chinezi simt 12 feluri de puls, fiecare constituind un indiciu despre functionarea unui anumit organ.

Inima, pompa care trimite sangele în organism, declanseaza un impuls electric care contracta muschiul cardiac. Astfel se realizeaza bataile inimii, a caror repetare masurata într-un minut reprezinta ritmul cardiac. Cresterea volumului de sange trimis de inima în artere determina dilatarea acestora, fenomen denumit puls. Un puls lent sau unul rapid reprezinta indicii importante despre starea fizica si energetica a tuturor organelor, ca un tot unitar.

Diagnostic cu trei degete

Diagnosticianul palpeaza superficial si profund arterele radiale, luand pulsul în 6 puncte, cate trei la fiecare încheietura a mainii. Se spune ca un medic chinez distinge circa 28 de tipuri si subtipuri de pulsuri, fiecare raspunzand de echilibrul unui anumit organ.

Galenus a descris 36 de pulsuri diferite. Vechii chinezi simteau nuante fine pe care le comparau cu furnicaturile unui cioc de pasare, cu picaturile ce trec printr-o fanta, cu o broasca încurcata în iarba. Astazi, multe dintre aceste nuante cu denumiri metaforice s-au pierdut, pastrîndu-se doar tipurile generale de puls.

Pulsul se ia prin palparea cu trei degete a articulatiei. Fiecare deget este asezat pe un meridian energetic raspunzator de un anumit organ. Un puls slab sau neregulat arata ca meridianul si organul corespondent sunt slabite.

Un puls rapid indica o boala de inima sau nervoasa. Totusi, cand se ia pulsul trebuie tinut cont si de alti factori care l-ar putea accelera fara a fi vorba de o afectiune acuta: efort fizic, emotii, modificari de temperatura, consum de alcool, cafea, bauturi racoritoare cu cafeina.

Ce este bine sa stim despre puls
– Frecventa normala a pulsului la un adult în repaus este între 70 si 72 batai pe minut. Persoanele cu o conditie fizica foarte buna pot înregistra si valori mai scazute, ajungînd pana la 50-60 batai pe minut. La nou-nascut, pulsul are în jur de 120 batai pe minut, la copiii între 1 si 5 ani, între 90 si 120 batai pe minut, iar copilul între 5 si 15 ani are frecventa între 70 si 100.

– Pentru a afla ce puls aveti, asezati buricele a trei degete pe încheietura celeilalte maini, exact sub degetul mare al palmei. Numarati pulsatiile timp de 60 de secunde sau numarati timp de 15 secunde si înmultiti cu 4.

La copii, se asaza buricele degetelor imediat sub mamelonul stîng sau pe artera de pe fata interna a bratului, între umar si cot.

– Exista o formula de calcul pentru a afla care este pulsul maxim personal: 220 – varsta = pulsul maxim, care e bine sa nu se depaseasca niciodata.

Ce boli indica pulsul?

– Puls rapid, puternic si viforos: cardiopatie ischemica
– Puls rapid, profund, slab: insuficienta cardiaca
– Puls rapid si glisant: enterocolite
– Puls mic, fin, profund si usor: indigestii, boli de stomac
– Puls mic, moale si profund: astm bronsic, bronsite, tuberculoza
– Puls profund si fin: constipatie, colite de fermentatie
– Pulas fin, profund, mic si lent, abia perceptibil: colite de putrefactie
– Puls rapid si mic: afectiuni endocrine
– Puls superficial, usor si lent: insuficienta hepatica
– Puls rapid si întins: hepatite acute
– Puls profund, întins, lent si mic: insuficienta hepatica
– Puls plin si întins: hiperchinezie biliara, colecistite acute
– Puls profund, usor, fin, lent sau rapid: afectiuni renale
– Puls rapid si fin: cistite
– Puls rapid: afectiuni renale

Pulsul si aritmia cardiaca!

Sanatatea noastra depinde, deseori, de lucruri elementare, banale, usor de realizat. Suntem obisnuiti sa ne monitorizam greutatea. Altii mai constiinciosi isi masoara zilnic tensiunea arteriala. Diabeticii sunt obligati sa isi determine de mai multe ori pe zi glicemia.

In acest fel, putem observa o tulburare de ritm, care altminteri sa nu dea alte simptome si sa fie depistata in consecinta intr-un stadiu avansat, cand apar complicatii periculoase sau chiar moartea subita. In mod normal, inima bate de 60-100 de batai pe minut si are un ritm regulat.
Uneori insa acesta poate fi prea rapid, prea lent sau poate fi neregulat, adica apar batai mai puternice, batai premature, pauze, cateva batai legate intre ele etc. Aceste modificari pot fi observate atunci cand ne luam pulsul. Acesta se poate palpa usor la nivelul gatului, pumnului, cotului, in partea superioara a coapsei sau in spatele genunchiului. Dar cel mai simplu se ia la pumn.

Este indicat sa va luati de mai multe ori pe zi pulsul: dimineata, la trezire, si seara, la culcare, inainte si dupa un efort fizic, in repaus sau in timpul unei activitati etc. Pentru asta asezati-va comod, plasati antebratul (indiferent care, stang sau drept) pe o suprafata, cu palma in sus si cotul usor indoit. Cu cealalta mana, folosind aratatorul si degetul mijlociu, cautati pulsul.

Acesta este chiar la baza degetului mare, intre planul osos si tendonul care se simte la acest nivel. Aplicati ferm degetele si cronometrati pulsul pentru un minut. Se poate face si in 30 de secunde, multiplicand cu doi, dar exista pericolul de a trece cu vederea unele anomalii de ritm.

Pulsul normal este de 60-100 de batai pe minut. Este firesc ca, in anumite situatii, pulsul sa sufere modificari. Totusi, daca in mod repetat acesta este prea mare (peste 100 de batai pe minut), prea lent (sub 50 de batai pe minut) sau neregulat, nu trebuie sa ignorati problema, ci este indicat sa va adresati medicului.

Exista numeroase tipuri de aritmii: tahicardii (cresterea frecventei cardiace) cu diverse origini, bra­dicardii (in care ritmul se rareste), extrasistole (batai ,,suplimentare”), fibrilatie atriala, flutter atrial, blocuri etc. Unele dintre ele pot aparea chiar la oameni sanatosi din cauza stresului, emotiilor, efortului, consumului de cafea sau tutun.

Alteori insa au la origine o afectiune cardiovasculara sau chiar de alta natura (diabet zaharat, boli tiroidiene, anemii, boli pulmonare sau renale cronice etc.). Uneori pot fi silentioase, alteori pot prezenta manifestari ca: dispnee (respiratie dificila), palpitatii, oboseala, pierderea cunostintei, dureri toracice etc. Fibrilatia atriala este una dintre cele mai frecvente aritmii, fiind rapida si neregulata.

In acest caz, impulsul electric provine din diferite zone ale atriului, astfel incat acesta practic nu se contracta, ci vibreaza. Ca urmare se produce o irigatie deficitara a tesuturilor, dar in acelasi timp in inima se formeaza trombi, care pot calatori la distanta si bloca diferite artere. Astfel, fibrilatia atriala este una dintre cauzele importante, dar insuficient luata in calcul de bolnavi, in producerea accidentelor vasculare cerebrale.

De exemplu, un studiu recent arata ca in Marea Britanie sunt 750.000 de bolnavi cu fibrilatie atriala, iar aceasta este la originea a 14% din accidentele vasculare cerebrale. Cu toate acestea, 66% din populatie nu este informata privind conexiunea acestor periculoase fenomene.