Tămâia, medicamentul-miracol, superioară chimioterapiei în uciderea cancerului

Atunci când a luat prima pastilă cu ex­tract de tămâie, Eliza tocmai terminase şedinţele de chimioterapie.

Era la a treia serie de medicaţie citostatică şi tumora ova­riană de care suferea continua să crească, în ciuda tratamentului cu efecte adverse greu de suportat. Acum, ultimele sale speranţe erau legate nu de medicamente chimice, ci de capsula ce conţinea un praf crem-albicios şi emana un miros plăcut, chiar sacru – i se părea ei. A făcut un trata­ment de trei luni cu extract de tămâie, timp în care tumora s-a oprit pentru prima oară din creştere şi chiar a scăzut un milimetru. Da, un singur mili­metru, dar care a umplut-o de fericire, pentru că odată cu această scădere, a mai primit o veste bună – markerii tumo­rali cunos­cuseră o scădere remarcabilă. Pe hârtie era scris negru pe alb: mar­kerul CA125 coborâse de la 128 la 14, fără niciun fel de efect advers. Ce însemna aceasta? Că, pentru prima oară de la diagnosti­care, tumora sa nu mai prolifera. Au trecut trei ani, şi de atunci cancerul ova­rian al Elizei se află în re­misie. Speră ca, la un moment dat, tumora să dis­pară complet, dar în aceşti trei ani, a dus o viaţă normală. Şi-a dus fetiţa la şcoală, a făcut plimbări lungi în natură, a mers constant la serviciu şi chiar a ajuns în vacanţe la mun­te. Un miracol? Poate, dar nu este singurul fă­cut de tămâie, o plantă pe care ar trebui să o cu­noaş­tem mai bine.

Sub numele de tămâie este cunoscută răşina unui arbore care creşte în sud-estul Asiei, dar care s-a răspândit pe toate meridianele, odată cu creşti­nis­mul. Ce face tămâia atât de specială? Printre al­tele, faptul că este planta medicinală cel mai des menţionată în Biblie, unde apare de nu mai puţin de 22 de ori. Dar nu este doar asta: în lume sunt sem­na­late zeci de mii de vindecări ale unor boli grave, obţinute cu extracte din tămâie. Multe dintre aceste vindecări sunt considerate de medici de-a dreptul miraculoase, dar miracolul acesta are şi nişte ex­plicaţii ştiinţifice.

Tămâia şi cancerul

Conform tuturor cercetărilor de până acum, aci­dul boswellic din tămâie este unul din cei mai ac­tivi agenţi anti-tumorali cunoscuţi. Cum acţio­nează el? Pe mai multe căi, dar cel mai cunoscut meca­nism este acela de atacare selectivă a celulelor can­ceroase. Spre deosebire de citostaticele de sin­teză, care afectează atât celulele maligne cât şi pe cele să­nătoase, extractul de tămâie provoacă distru­ge­rea doar a celulelor care au suferit mutaţii. În ce tipuri de cancer este eficient acidul boswellic? Ac­ţiunea sa a fost testată în afecţiuni oncologice cu peste 40 de localizări. Menţionăm eficienţa sa în cancerul la sân, de colon, de rect, pancreatic, hepa­tic, la vezica urinară, la stomac, la creier (menin­giom, neuroblastom, gliom), bucal, farin­gian, eso­fa­gian, pulmonar. Conform datelor existente, ex­trac­­tul de tămâie este activ şi contra leucemiei, mie­lomului, limfoamelor maligne. În medicina tradi­ţională sunt semnalate rezultate încurajatoare, prin folosirea internă a tămâii şi folosirea externă a ule­iului volatil integral de tămâie, în toate tipurile de cancer. Mai trebuie notată şi folosirea extractului de tămâie ca adjuvant în radioterapia folosită în cancer. Concret, acest remediu reduce cu 60% ede­mele care apar după iradierea terapeutică, ajută la protecţia ţesuturilor sănătoase, stimulează elimi­na­rea ţesuturilor şi fragmentelor de ţesut moarte, pre­cum şi refacerea organismului pe ansamblu.
Intern, cura anti-cancer durează vreme de 90 de zile, timp în care se iau de 2 ori pe zi câte 800 mg din combinaţia pulbere şi extract de tămâie (în pro­porţii egale), pe stomacul gol. Extern, se aplică ulei volatil integral de tămâie, amestecat în proporţia 1:5 cu ulei de măsline, pe tumorile exteriorizate. Ace­laşi amestec se aplică extern la încheieturile mâini­lor, ale picioarelor, pe ceafă (se face un masaj foarte uşor, vreme de 5 minute, în sensul circulaţiei ve­noase, de două ori pe zi).

Cum se administrează tămâia

Pulberea

Se obţine prin măcinarea cât mai fină, cu râşniţa electrică de cafea, a rezinei obţinute din arborele de tămâie. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum 3 luni (deoarece unele substanţe volatile se evaporă rapid). De regulă, se adminis­trează de 4 ori pe zi, câte o jumătate de linguriţă rasă de tămâie, pe stomacul gol. Este un tratament de lungă durată, cu rezultate bune în afecţiu­nile reno-urinare şi reuma­tice, dar care prezintă două in­conveniente majore: 1. Tă­mâia consumată ca atare atacă dantura (pur şi simplu topeşte stratul dur de dentină) 2. Tămâia pură, cu o calitate care să o recomande pentru adminis­trare internă, este greu de găsit.

Tămâia folosită pentru fumigaţii

Este vorba de tămâia care se comercializează în preajma lăcaşelor de cult, pentru a fi arsă în scop ritualic. De cele mai multe ori, această tămâie este de fapt un amestec de sub­stanţe aromatizante, de sinteză sau semi-sinteză, care nu au nicio legătură cu arborele care produce această răşină. Ca atare, nu doar că tămâia folosită pentru aromatizare în lăcaşele de cult nu are efecte terapeutice, ci poate fi chiar extrem de dăunătoare pentru sănătate, mai ales dacă este ingerată, lucru cu desăvârşire interzis.

Extractul uscat de tămâie

Este produs prin deshidratarea şi concentrarea unei tincturi obţinute din tămâie. Ceea ce rezultă prin această con­cen­trare este o pulbere fină şi aro­mată, care conţine mari cantităţi de acid boswellic – substanţa vi­no­vată de efectele antitu­morale, anti­in­flamatoare şi imuno­modula­toare ale aces­tei răşini. Extractul standar­dizat în acid boswellic este validat ca medicament de sute de studii ştiinţifice, care de­mon­strea­ză valoarea sa te­rapeutică. Există şi extracte de tămâie ne-stan­dardizate, dar rezultatele obţinute cu acestea sunt slabe.

Uleiul volatil de tămâie
Se obţine prin distilarea răşinii, obţinându-se un lichid transparent-găl­bui, cu miros puternic şi gust înţepător. Pentru a fi folosit cu succes în terapie, uleiul volatil de tămâie trebuie să fie integral, adică să conţină toate com­ponentele naturale, rezultate după dis­tilare, fără a se extrage din el nicio substan­ţă activă, fapt care l-ar lipsi de calităţi curative. De asemenea, nu trebuie să fie diluat cu solvenţi chimici sau să conţină adaosuri de arome chimice. Apoi, trebuie specificat clar pe ambalajul acestui ulei că este avi­zat pentru administrare internă, altfel existând ris­cul să apară reacţii adverse grave, de natură să afec­te­ze sănătatea, nu să o îmbu­nătă­ţească. Uleiul vola­til de tămâie este mai puţin stu­diat din punct de vedere medical, dar practica de zi cu zi i-a demon­strat calităţi reale în lupta cu cance­rul şi leucemia, cu afecţiunile reumatice, dar şi în îmbunătăţirea stării psihice. Din uleiul volatil de tămâie se iau, de regulă, 2-5 picături (diluate cu miere sau ulei de măsline), de 2-3 ori pe zi. De ase­menea, se utili­zează extern sub formă de frecţii, băi aromatizate, mai rar comprese.

Continuarea articolului pe formula-as.ro